Anxietatea de separare a părinţilor se transmite şi la copii. Un director de creşă explică

Deşi a trecut o lună de la începerea anului şcolar cei mai mici copii, dar şi părinţii lor încă se confruntă cu crize de plâns atunci când copiii ajung la creşă sau la grădininţă. Este normal? Am aflat mai multe de la inspector de specialitate Diana Lefter, director la Centrul de Îngrijire Timpurie Zebra Zou din Bucureşti din Bucureşti.

CSÎD: Evident, nu doar copiii sunt speriaţi de noul mediu, de separarea de părinţi ci şi aceştia. Nu cumva, se transmite anxietatea părinţilor şi la copilaşi?
Diana Lefter: Da, da, da, cu siguranţă da! Asta e primul lucru despre care vorbesc cu părinţii copiilor din creşă. Este important ca în această perioadă atât de stresantă pentru copil, părintele să îşi păstreze calmul, să fie relaxat şi să transmită copilului siguranţă şi încrederea că noul loc în care acesta merge este unul cât se poate de primitor şi sigur. Evident asta nu înseamnă că părintele nu trebuie să fie vigilent şi cu maximă atenţie asupra nevoilor copilului. Astfel poate identifica cu uşurinţă dacă cel mic este sau nu în locul potrivit.

Diagnosticul de anxietate de separare se după după vârsta de 10 – 13 luni

CSÎD: Ce este anxietatea de separare?
Diana Lefter: Anxietatea de separare este reprezentată de teama desparţirii de persoană de ataşament, aceasta este o reacţie normală mai ales în primii ani de viaţă ai copilului.
CSÎD: Când se poate vorbi totuşi de anxietate de separare, copiii mici plâng oricum…
Diana Lefter: Stabilirea diagnosticului de anxietate de separare se va face după vârsta de 10-13 luni şi numai dacă intensitatea şi persistenţa manifestărilor este severă, cu o durată de cel puţin 4 săptămâni. 

Recomandări

Jurnalul unei femei care nu reuşea să aibă o relaţie de lungă durată

Coşmarurile – care sunt cauzele şi cum putem scăpa de ele

Anxietatea de separare – simptome

CSÎD: Cum se manifestă anxietatea de separare la copil?
Diana Lefter: Copilul cu anxietate de separare devine îngrijorat şi neliniştit când anticipează despărţirea, acesta se manifestă prin plâns, ţipat, apatie şi poate avea acuze somatice (febră, vărsături, scaune diareice, dureri de stomac sau dureri de cap).
CSÎD: Bănuiesc că nu doar părinţii sunt îngrijoraţi atunci când începe un an nou şcolar. Ce griji şi temeri au educatorii la început de an şcolar?
Diana Lefter: Educatorii sunt nişte supereroi, şi nu mă refer la rolurile pe care ei le joacă în faţa celor mici, vorbesc despre faptul că la început de an şcolar ei sunt nevoii să ofere sentimentul de grijă şi sigurană celor 15 copii de la grupă, să răspundă mereu cu calm şi tact în faţa părinţilor care pun sute de întrebări. Părinţii pot fi uneori şi nemultumiţi, alte ori sunt furioşi şi de cele mai multe ori sunt anxioşi. Aşadar cu siguranţă principala grijă a educatorilor sunt copii şi principala temere, părinţii.