Sindromul Moş Crăciun în relaţiile de iubire

De ce idealizăm partenerul şi cum ne afectează acest lucru în relaţia de cuplu.
  • Publicat:
Sindromul Moş Crăciun în relaţiile de iubire

Relaţiile care încep printr-o iubire înflăcărată se sfârşesc deseori mult mai repede decât şi-ar fi imaginat partenerii.

De ce se întâmplă acest lucru? În primul rând, pentru că foarte multe persoane confundă dragostea de început cu adevărata iubire.

A te îndrăgosti înseamnă, pe lângă o cantitate de hormoni imensă ce se degajă în sânge, aşa cum doar sub imperiul drogurilor se mai întâmplă, o dorinţă sexuală profundă.

Dorinţa şi hormonii împiedică mintea celui îndrăgostit să vadă adevărul din faţa lui. Metaforic vorbind, o persoană îndrăgostită se uită la un brad şi vede un pom de Crăciun împodobit, în timp ce în surdină se aud colinde.

Acesta ar fi primul motiv pentru care iubirea se transformă în ură – faptul că, atunci când ne îndrăgostim, ne punem toate speranţele, visele, în celălalt şi nu ne gândim nicio clipă că şi el face, de fapt, acelaşi lucru. Cum de altfel, nici prin minte nu ne trece faptul că, idealizând persoana de care ne-am îndrăgostit, ajungem să îl vedem ca pe un fel de Moş Crăciun care a apărut în viaţa noastră pentru a ne îndeplini cele mai frumoase vise şi pentru a ne vindeca de cele mai negre coşmaruri.

Aşa apare, de fapt, sindromul Moş Crăciun în relaţii. Pentru că orice om caută, încă din copilărie, fericirea – la început, în dragostea părinţilor şi în jucării, iar mai apoi, în dragostea unei alte persoane.

De foarte multe ori, o persoană îndrăgostită caută de fapt pe cineva care să îi spună că totul va fi bine, că lumea poate fi frumoasă şi că visele ei se vor îndeplini. Însă nu stă în puterea nimănui să poată înfăptui toate aceste lucruri pentru persoana iubită, indiferent cât de mult şi-ar dori să facă acest lucru şi chiar dacă, la începutul oricărei relaţii, promisiunile sunt multe.

Acest sindrom poate fi trăit extrem de acut, în funcţie de suferinţele persoanei îndrăgostite. Aceasta poate avea o seamă întreagă de suferinţe, de care poate fi, mai mult sau mai puţin, conştientă, ce se pot agrava, dacă nu îşi rezolvă propriile probleme, fără să aştepte să se întâmple acest lucru din partea partenerului, precum:

  • Depresie
  • Anxietate
  • Atacuri de panică
  • Tulburări de personalitate : schizoidă, borderline, antisocială, narcisică, evitantă, obsesiv-compulsivă, dependenţă, pasiv-agresivă
  • Tulburări alimentare
  • Tulburări de natură sexuală
  • Tulburări ale somnului
  • Gânduri sau planuri suicidare

Chiar dacă orice început de relaţie ne poate face să credem că Moş Crăciun există, să nu uităm faptul că aceasta este doar speranţa copilului din noi. O persoană matură este cea care are răbdare să îşi creeze propriul Moş Crăciun, fără a avea pretenţia ca acesta să vină gata format.

Orice relaţie poate reprezenta un vis frumos sau un coşmar. Ţine de fiecare în parte cum ştie să îşi conştientizeze propriile valori şi temeri. Apoi este important cum reuşeşte să vadă în celălalt ce are acesta mai bun de oferit şi cum reuşeşte să elibereze din acesta dorinţele şi calităţile, fără a-l forţa sau fără a avea pretenţia să le primească de-a gata.

Michelangelo Buonarroti spunea că: „Două virtuţi ar trebui să aibă şi să nu piardă niciodată omul: curajul de a-şi înfrunta propriile slăbiciuni şi puterea de a-şi trăi propriile emoţii.”

Dacă reuşim să ne vedem şi să ne corectăm defectele, înseamnă că am devenit mai maturi. Dacă încercăm să vedem ce este mai bun şi mai frumos în celălalt şi reuşim să le scoatem la lumină, atunci îi dovedim şi lui propria maturitate. Iar dacă împletim ce avem noi mai deosebit şi mai frumos în noi cu ceea ce deţine celălalt, atunci vom avea o relaţie matură, în care visele ambilor pot căpăta aripi pentru a zbura şi a se împlini. În fond, o relaţie ce nu suferă de sindromul Moş Crăciun este o relaţie care îşi creează propriul destin, cu propriile valori, independent de restul lumii.

Autor: Psiholog Constantin Cornea

Urmărește CSID.ro pe Google News