Scoaterea nervului dintelui: când este necesară

Pentru a păstra sănătatea şi funcţionalitatea la nivel maxim a dinţilor naturali ai pacientului, scoaterea nervului reprezintă ultima soluţie în tratamentul stomatologic. Dr. Mihaela Dan, specialist ortodont, spune că există situaţii în care tratamentul de canal devine necesar, chiar şi atunci când nervul este încă viu şi sănătos. Pentru a salva un dinte care ar putea fi înlăturat complet are loc tratamentul de canal, o procedură nedureroasă folosită pentru tratarea unei infecţii dentare. Iată cele mai frecvente situaţii în care este necesară scoaterea nervului unui dinte:

Când nervul este viu şi sănătos

Paradoxal, există situaţii în care este necesară îndepărtarea nervului unor dinţi sănătoşi.

“Prima situaţie este cea în care dintele suferă un traumatism care duce la fracturarea lui şi la expunerea nervului contactului cu mediul extern. Chiar dacă pacientul se prezintă de urgenţă la medic, uneori acesta poate lua decizia de a scoate nervul, deşi majoritatea dentiştilor ar fi tentaţi să încerce salvarea lui. Însă, posibilitatea apariţiei unor infecţii ulterioare, urmate de moartea nervului şi colorarea acestuia în maroniu este mare”, explică specialistul ortodont.

Recomandări

Sindromul Ehlers-Danlos: simptome, diagnostic, metode de tratament

Grăsimile sănătoase: ce alimente ar trebui să mâncăm

“A doua situaţie în care se scoate nervul unui dinte sănătos este aceea în care pe dintele respectiv se va realiza o lucrare dentară. Pentru a înlocui un dinte lipsă este necesară sprijinirea pe dinţii vecini, care vor fi şlefuiţi, procedură prin care ne apropiem foarte mult de nerv. Pentru a evita complicaţii ulterioare cum ar fi infecţia şi moartea nervului sub lucrare (care ar necesita perforarea coroanei pentru a trata nervul afectat după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de la aplicarea coroanei), majoritatea medicilor preferă scoaterea nervului încă de la început”, completează Dr. Mihaela Dan, ortodont.

Când nervul este încă viu, dar infectat

Odată infectată, pulpa dentară (compusă din nerv, vase de sânge şi ţesut conjunctiv) nu are, din păcate, capacitatea de a se vindeca singură. Cu alte cuvinte, dacă în urma apariţiei unei carii se întâmplă ca un dinte să doară spontan, mai mult de 10 minute, iar durerea este intensă, nervul nu mai are nici o şansă de a fi salvat.

“Medicul va pune diagnosticul corect pentru a evita confundarea acestei dureri cu cea de cauza gingivală, cu cea din primele zile de după aplicarea aparatului dentar sau cu cea iradiată de la alt dinte sau de la sinusul maxilar şi va fi efectuată scoaterea nervului. Există posibilitatea ca durerea să se diminueze de la sine sau să dispară în urma unui tratament cu antibiotic auto-administrat de către pacient, însă dacă nervul nu este scos, acesta va muri, mai devreme sau mai târziu, producând alte complicaţii (abcese, fracturarea dintelui etc.)”, atenţionează specialistul ortodont.

Când nervul este mort

De multe se întâmplă ca pacientul să nu fie conştient că nervul unuia dintre dinţi a murit, deoarece acest lucru se poate întâmpla treptat, fie fără simptome grave, fie cu simptome care sunt trecute cu vederea sau uitate.

“Această situaţie poate apărea în urma unei carii profunde între dinţi sau a unui traumatism care nu a dus neapărat la fracturarea dintelui, ci doar la strivirea bruscă şi secţionarea vaselor de sânge care intră în dinte, întrerupând alimentarea şi cauzând moartea nervului. De multe ori, pacientul se prezintă la medic din cauza schimbării culorii dintelui (de obicei înnegrirea lui). Nervul mort trebuie îndepărtat, canalul trebuie curăţat şi dezinfectat, apoi obturat (plombat), urmând ca eventuala coloraţie coronară să fie îndepărtată prin albire internă sau acoperirea dintelui cu faţetă sau coroană dentară”, spune Dr. Mihaela Dan.

Procedura de scoatere a nervului implică cel puţin două vizite la medicul stomatolog: la prima întâlnire, ţesutul infectat este îndepărtat şi dintele îmbrăcat, această etapă îndepărtând de obicei orice durere dentară. La a doua vizită canalul radicular este curăţat, dezinfectat, măsurat şi obturat pentru a preveni orice infecţie suplimentară. Tratamentul de canalul este o procedură care necesită timp, iar acest lucru se reflectă în costul tratamentului, însă este de preferat întotdeauna extracţiei dentare.