Sunt situaţii în care putem avea un sentiment profund de antipatie atunci când vedem pentru prima dată pe cineva. Aparent poate părea ciudat, însă există o explicaţie din perspectivă psihologică. Antipatia are legătură cu modul în care creierul nostru, prin organele de simţ, percepe imaginea unei persoane. În principiu, atunci când vedem pentru prima dată pe cineva, creierul nostru încearcă să ne formeze cât mai rapid o imagine despre acesta, pentru a putea şti cum să reacţionăm.
Astfel, prin văz, creierul suprapune imaginea persoanei respective peste imaginile altor persoane cunoscute până atunci.
În acest mod, putem focusa privirea inconştient spre anumite trăsături similare cu cele ale unor persoane care ne-au făcut rău cândva. În zona inconştientului, prin suprapunerea noii imagini cu toată „arhiva” deţinută, putem găsi o similitudine negativă care să pornească mecanismele naturale de apărare.
În fond, antipatia pe care o resimţim reprezintă un mecanism de apărare. Creierul a găsit ceva negativ legat de o trăsătură, de mimică, gestică sau de comportamentul inacceptabil pentru noi al persoanei pe care o vedem pentru prima dată.
Odată stabilită această similitudine, apare antipatia. Adică mecanismul care ne alarmează, spunându-ne că există posibilitatea să fim lezaţi, pentru că aşa îşi aminteşte creierul nostru.
Întrebat de cine îi aminteşte persoana pe care a antipatizat-o la prima vedere, pacientul poate face legătura imediat, alteori îi poate lua o perioadă pentru a sonda după informaţia negativă. Însă, de fiecare dată, cu cât sapă mai adânc, descoperă adevăratele cauze ce stau la baza sentimentului de antipatie. Iar acesta nu are legătură cu persoană nou întâlnită, ci cu „baza noastră de date” sau cu anumite conduite ce contravin credinţelor sau valorilor noastre.
Indicaţia ar fi, în cazul în care ne aflăm într-o astfel de situaţie, să încercăm să sondăm adevăratele rădăcini ce ne creează acel sentiment neplăcut. Foarte des se poate întâmpla ca prima vedere să ne înşele şi să descoperim că persoana respectivă, dincolo de faptul că avea aceeaşi mimică cu a unui profesor care o traumatiza în liceu, de exemplu, are şi o seamă întreagă de calităţi.
Astfel putem descoperi că o trăsătură sau un comportament nu descriu întreaga personalitate a persoanei respective. Putem fi surprinşi de faptul că, prin comunicare, ajungem să ne depăşim temerile, pentru a ne construi noi relaţii bazate pe realităţi diferite.
Antipatia la prima vedere este similară îndrăgostitului la prima vedere. În ambele situaţii, după o perioadă mai scurtă sau mai lungă, putem descoperi că prima impresie a fost greşită, pentru că se baza pe experienţe trecute, dar care nu pot fi universal valabile.