Operaţia de micşorare a stomacului este una dintre metodele oferite de medicină prin care poţi scăpa de surplusul de kilograme. Am stat de vorbă cu dr. George Sireţeanu, medic specialist chirurgie generală, specializat în chirurgia obezităţii, despre cui se recomandă o astfel de intervenţie, cum arată pacientul ideal, care sunt contraindicaţiile, dar şi în ce constă operaţia.
Ce se întâmplă doctore: Gastric sleeve-ul, probabil cea mai cunoscută intervenţie în categoria operaţiilor bariatrice, este într-adevăr soluţia pentru a scăpa de obezitate?
Dr. George Sireţeanu: Obezitatea este o acumulare anormala sau excesivă de grăsime, reprezentând un risc pentru sănătate. Este definită, conform OMS, drept o creştere a indicelui de masă corporală (IMC) peste 30 kg/m2.
Statisticile demonstrează o dublare a numărul obezilor la nivel mondial faţă de anul 1980, în 2014 acesta fiind de 1.9 miliarde de adulţi care au probleme cu excesul ponderal, 600 milioane dintre aceştia fiind obezi. Din păcate, numărul persoanelor care suferă de aceasta boala este în creştere.
Gastric sleeve-ul sau gastrectomia longitudinală este cea mai cunoscută şi printre cele mai utilizate intervenţii bariatrice de tip restrictiv, având, in prezent, cel mai bun raport între riscuri şi beneficii.
C.S.Î.D.: Cui este recomandată, cum ar trebui să arate pacientul ideal pentru această intervenţie?
Dr.G.S.: Acest tip de intervenţie este recomandat persoanelor diagnosticate cu obezitate de gradul II (cu un indice de masă corporala între 35 si 40 kg/ m2) asociată cu comorbidităţi importante şi persoanelor diagnosticate cu obezitate morbidă (cu indice de masă corporală mai mare de 40 kg/ m2). Aşadar, pacientul „potrivit” pentru o astfel de operaţie suferă de obezitate, dar şi de alte boli grave asociate, care îi pot pune viaţa in pericol : diabet de tip II, hipertensiune arterială, afecţiuni respiratorii (ca de exemplu apneea de somn).
C.S.Î.D.: În ce constă intervenţia? Este realizată laparoscopic?
Dr.G.S.: Intervenţia se efectuează minim-invaziv, pe cale laparoscopică, cu dureri minime şi recuperare rapidă pentru pacienţi. Tehnica operatorie presupune efectuarea unor mici incizii la nivelul abdomenului, prin care se vor introduce în abdomen instrumente speciale de sigilare a vaselor sanguine şi de sutură mecanică, dar şi o cameră cu ajutorul căreia se vor proiecta pe monitoare imagini cu organele intra-abdominale. În timpul operaţiei se va îndepărta aproximativ 70-80% din volumul stomacului.
C.S.Î.D.: Cum se realizează pierderea ponderală? Pe internet circulă mituri conform cărora în partea aceea de stomac care se elimină ar exista ”centrul foamei”, care este adevărul? În cât timp se poate ajunge la numărul de kilograme propus?
Dr. G.S.: Este un adevăr medical şi nu un mit faptul că odată cu rezecarea unei mari părţi din stomac, se îndepărtează si zona din care se sintetizează şi „hormonul foamei”, grelina. Acesta se secretă de obicei în stomacul gol, este preluat de sânge si condus spre hipotalamus, zona a creierului care guvernează senzaţia de foame si hormonii. În urma operaţiei, pacientul va rămâne cu un stomac sub forma unui tub cu volumul de 80-150 ml, în condiţiile in care un stomac normal are capacitatea de 1000-1500 ml. Pierderea ponderală se realizează prin două mecanisme: pe de o parte ingerarea unei cantităţi mai mici de alimente, având în vedere faptul că şi mărimea stomacului este mult redusă, organismul fiind nevoit să consume din rezervele acumulate în exces, pe de altă parte, datorită lipsei sau diminuării senzaţiei de foame, prin suprimarea secreţiei „hormonului foamei”.
Pacientul va avea o dietă postoperatorie care îl va educa să consume din nou alimente: de la forma lichidă va trece la semi-solidă şi apoi solidă. În principiu, la 1 an de la operaţie, se estimează o pierdere de aproximativ 70% din excesul ponderal. În cele din urmă, întregul proces de slăbire poate dura intre 8 si 18 luni, în funcţie de fiecare organism in parte.
C.S.Î.D.: Există risc de reîngrăşare? La cât timp se poate întâmpla? Menţinerea greutăţii ţine în totalitate de voinţa pacientului sau îl ajuta şi stomacul mai mic?
Dr.G.S.: Da, exista riscul de reîngrăşare din momentul în care alimentaţia pacientului redevine haotică. Pacienţii trebuie să înţeleagă faptul ca operaţia bariatrică este şi o forma de reeducare a vieţii şi alimentaţiei. Menţinerea greutăţii în momentul în care procesul de slăbire a încetat ţine în cea mai mare parte de pacient, pentru că pe măsură ce stomacul este forţat (de exemplu în cazul în care se mănâncă doar „de poftă”, fără să existe senzaţia de foame), îşi poate mări din nou volumul.
C.S.Î.D.:Această operaţie are contraindicaţii?
Dr.G.S.: Gastric sleeve-ul nu este indicat persoanelor cu boli grave psihice, care afectează capacitatea pacientului de a respecta şi gestiona modificările stilului de viaţă şi a modului de alimentare, persoanelor care suferă de boli grave (TBC, HIV, neoplazii), persoanelor dependente de alcool şi droguri, precum şi celor care suferă de afecţiuni grave, cu contraindicaţie pentru o intervenţie sub anestezie generală.
C.S.Î.D.: În ce constă perioada de recuperare post-intervenţie?
Dr.G.S.: Perioada de recuperare post-operatorie este o perioadă de reeducare. Pacientul trebuie să respecte întocmai regimul alimentar recomandat de către echipa medicală, trebuie să efectueze sport în mod regulat, astfel încât procesul de slăbire să îşi atingă eficienţa maximă.
Postoperator, numărul caloriilor zilnice consumate de pacient vor creşte progresiv de la 500kcal/zi în timpul dietei lichidiene, până la 1200 kcal/zi în momentul în care îşi vor relua alimentaţia solidă. Recomandările nutriţionale după intervenţiile bariatrice presupun un aport crescut de proteine de 1-1,5g/kilogram al greutăţii ideale , adică aproximativ 60-80 g/zi (25%), carbohidraţi (45%) şi lipide (30%).
Cu ajutorul unui plan nutriţional bine structurat si respectând programul de vizite medicale şi a indicaţiilor stabilite de echipa medicală, orice pacient ar trebui să ajungă la greutatea dorită, fără mari probleme.
De asemenea, foarte utilă este aderarea la un grup de suport psihologic, pentru a face faţă mai uşor modificărilor care impun schimbarea stilului de viaţă.