Copiii sunt deseori martori sau chiar victime ale conflictelor verbale şi chiar a violenţelor fizice dintre părinţi. Neputincioşi, micuţii îşi doresc doar ca părinţii lor să nu îi abandoneze şi să îi iubească. În armonie. Unii dintre ei rămân chiar marcaţi pe viaţă, traumele din copilărie limitându-le comportamentele pe toată durata vieţii. Diana Lefter, specialist în educaţie, explică cum se pot transforma copiii ce trăiesc în familii unde tensiunea tronează.
CSÎD: Dacă părinţii se ceartă şi devin violenţi în faţa copiilor în mod repetat, la ce îi supun pe micuţi?
Diana Lefter: Atunci când vorbim de violenţă în faţă copilului deja lucrurile se complică mult. Violenţa provoacă traume foarte greu de remediat în dezvoltarea emoţională a copilului. De la faptul că el se poate identifica fie cu victima fie cu agresorul până la sentimentul de vinovăţie, copilul experimentează o gama largă de trăiri care îl afectează pe tot parcursul vieţîi. În multe familii din România, violenţa este un mod de a trăi, de asta este foarte important să tragem un semnal de alarmă şi să facem cunoscut faptul că aceste comportamente nu degradează numai relaţiile dintre parteneri ci pot duce la adevărate drame şi pot distruge viaţa copiilor din familiile respective.
CSÎD: Cum sunt copiii ce cresc într-un mediul familial tensionat unde părinţii se jignesc, sunt violenţi, agresivi?
Diana Lefter: Copiii care trăiesc într-un mediu familial în care se manifestă violenţa sunt supuşi unui risc crescut de a experimenta violenţa în mod direct sau indirect. Fie că sunt martori sau victime ale violenţei, această are un impact puternic asupra copiilor.
CSÎD: Cum pot recunoaşte educatorii, învăţătorii copiii ce vin din familii cu probleme de tipul agresiunilor psihologice şi al agresiunilor fizice?
Diana Lefter: Copiii care provin din familiile cu astfel de probleme pot manifesta anxietate crescută, agresivitate, nelinişte, coşmaruri, dificultatea de a adormi, teamă de a face greşeli, gânduri de suicid, un apetit alimentar foarte crescut sau foarte scăzut, dureri de cap şi de stomac, dificultăţi de concentrare, tendinţa de a-şi face rău (se trag de păr, îşi rod unghiile), dificultăţi sociale.
CSÎD: Cum pot fi ajutaţi?
Diana Lefter: În primul rând se va încerca ajutarea părinţilor. Dacă noi că şi instituţie care se ocupă de educaţia copilului, observăm un comportament anormal la acesta, este necesar să iniţiem o discuţie cu părinţii şi psihologul centrului în care să fie identificate clar cauzele ce duc la astfel de comportamente.
În cadrul acestor întâlniri, părinţilor li se poate recomanda terapia de cuplu sau individuală, de asemenea şi consilierea psihologică a copilului.
În cazurile de violenţă asupra minorului sau identificarea unor situaţii de risc crescut în cadrul familial, atunci oricine ştie de situaţie trebuie să contacteze Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de pe raza administrativ teritorială, pentru a prelua cazul.