Dr. Cristiana Orodel, medic ORL: „Otita netratată din copilărie poate afecta auzul la maturitate”

Hipoacuzia sau pierderea auzului poate avea numeroase cauze, cele mai frecvente fiind însă otitele şi expunerea la zgomote puternice.

Senzaţia de ameţeală, ţiuitul în ureche şi secreţiile auriculare se numără printre semnele timpurii ale unei afecţiuni ce poate duce, treptat, la hipoacuzie.

Dr. Cristiana Orodel, medic specialist ORL, ne detaliază care sunt cele mai frecvente cauze de hipoacuzie.
 

Recomandări

Jucariile pot periclita auzul

Fumatul pasiv le poate distruge auzul tinerilor

Otita seroasă acută sau cronică

„Aceste afecţiuni pot apărea ca patologie de însoţire a unei infecţii acute de căi aeriene superioare, în cazul otitei seroase acute sau pot fi complicaţii cauzate de obstrucţia nazală persistentă, aşa cum întâlnim în cazul persistenţei rinitei cronice (inflamaţie şi hipertrofie cronică a cornetelor şi a mucoasei nazale) sau al inflamaţiei cronice a vegetaţiilor adenoide la copii, popular cunoscute sub numele de polipi”, spune medicul orelist.

Otita medie acută congestivă

O asemenea afecţiune poate să fie însoţită de hipoacuzie de transmisie din cauza gradului de congestie de la nivelul timpanului.

„Dacă otita medie congestivă acută nu este tratată corect şi în timp util în copilărie, ea poate afecta auzul la maturitate, prin complicaţii precum otita medie acută supurativă, aici întâlnind o perforaţie ce se produce spontan la nivelul membranei timpanice, cu scopul eliminării secreţiilor infectate din urechea medie. Pentru ca sunetul să fie transmis la nivelul real prin vibraţia membranei timpanice, avem nevoie că aceasta să fie integră”, adaugă medicul.

Barotraumatismul, aerotita sau „otita aviatorului”

Aceasta reprezintă suferinţa timpanului produsă atunci când presiunea aerului din urechea internă şi presiunea mediului ambiental sunt inegale. Această diferenţă de presiune apare în mod special la decolarea şi aterizarea avionului.

„Cunoscut şi sub numele de otita aviatorului, barotită medie sau aerotită medie, barotraumatismul nu este invincibil. Putem să căscam, să înghiţim în sec sau să mestecăm gumă, acestea fiind doar câteva dintre trucurile eficiente şi uşor de pus în practică atunci când urmărim evitarea neplăcerilor barotraumatismului”, explică dr. Cristiana Orodel.

Şi totuşi, dacă nu poate fi rezolvată astfel, iar durerea din ureche nu cedează şi nici nu-şi pierde din intensitate, este bine să ne adresăm medicului ORL în cel mai scurt timp posibil.

Traumatismele sonore

Aceste traumatisme pot avea mecanisme de producere şi timpi de „instalare” diferiţi.

„Cel mai adesea, acestea apar la persoane care îşi desfăşoară activitatea în medii cu zgomote puternice, cum ar fi personalul navigant ce îşi desfăşoară activitatea în sala de motoare a navelor, personalul din cadrul unităţilor militare de apărare, teatre de operaţii, personal aviatic”, detaliază specialista.

Traumatisme sonore întâlnim în ultimii ani şi la purtătorii de căşti audio, folosite fie pentru a purta o conversaţie telefonică, fie pentru a asculta muzică sau a practica o meserie în lumea muzicii (DJ-ii).

Tulburarea de dezvoltare a limbajului la copil este de asemenea un motiv de prezentare la medicul ORL.

„În algoritmul de diagnosticare a unei tulburări de limbaj, pe lângă examinarea neuropsihiatrică pediatrică şi cea logopedică, examinarea ORL ar trebui să fie obligatorie. De multe ori am observat o asociere între o hipoacuzie congenitală şi tulburarea de dezvoltare a limbajului”, atrage atenţia dr. Cristiana Orodel.

Comportamentul unui copil cu hipoacuzie medie sau severă poate mima simptomele unei tulburări de spectru autist, ADHD.

De ce sunt periculoase căştile?

Folosirea căştilor intraauriculare face ca urechea să recepţioneze sunete mai puternice decât în mod normal, unda de sunet ajungând direct la nivelul membranei timpanice. Astfel, apar leziuni la nivelul urechii interne, cauzând hipoacuzii neurosenzoriale ireversibile.

„Folosirea căştilor la un nivel înalt de sunet poate crea tinitus sau senzaţie de ameţeală. Scăderea auzului se poate instala treptat şi poate trece neobservată, până ajunge la un grad mare de hipoacuzie. O altă complicaţie ce poate apărea la purtătorii de căşti intraauriculare este cauzată de faptul că în interiorul conductului auditiv nu mai pătrunde aer, ceea ce poate favoriza creşterea gradului de umezeală ce poate duce la multiplicarea bacteriilor saprofite şi apariţia infecţiilor tegumentare locale, respectiv otita externă”, conchide dr. Cristiana Orodel.

Dacă totuşi nu puteţi renunţa la căşti definitiv, alegeţi să limitaţi folosirea acestora la 1,5 ore pentru căştile intraauriculare sau maximum 5 ore pentru căştile extraauriculare.

Dacă preferaţi ca pe timpul somnului să ascultaţi muzică, aceasta trebuie să fie la un nivel jos de sunet, dar recomandarea specialistului este să vă lăsaţi auzul să „doarmă” şi el.