Importanţa terapiei prin sport la copiii cu nevoi speciale

Se vorbeşte din ce în ce mai des despre efectele benefice ale terapiei prin sport. Încă de la naştere putem stimula bebeluşul şi cu cât nevoile lui cresc cu atât mai importantă este mişcarea. Kinetoterapia este ţintită în special către bebeluşii care au nevoie de stimulare, dar se poate face şi profilactic. De cele mai multe ori nu avem de unde să ştim dacă un copil va avea nevoie sau nu de terapie, încă de la naştere, de aceea o evaluare în primele 3 luni de viaţă este necesară.

Potrivit Asociaţiei Kinetobebe, terapia prin sport la copiii cu nevoi speciale este parte importantă din planul de recuperare şi integrare a acestora.

Fie că ne referim la copiii hipoacuzici sau cei nevăzători, fie la cei cu afecţiuni locomotorii sau neurologice, kinetoterapia este cea care îi stimulează şi îi ajută să se dezvolte neuromotor.

Recomandări

Otilia Mantelers: sfaturi pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi

Părinţii copiilor cu dizabilităţi şi calitatea educaţiei în şcolile româneşti

Achiziţiile motorii la copiii cu nevoi speciale pot fi întârziate şi astfel să influenţeze dezvoltarea lor ulterioară.

Ce să urmărim la bebeluş:

• dacă răspunde la sunete prin întoarcerea privirii;
• dacă ne urmăreşte cu privirea în jurul vârstei de 2 luni;
• dacă ne fixează cu privirea atunci când suntem aproape şi îi vorbim, în jurul vârstei de 2 luni;
• dacă foloseşte simetric membrele în mişcare;
• dacă prezintă vreo preferinţă să stea cu capul întors către o parte.

Programele de kinetoterapie sunt adaptate vârstei şi nevoilor copiilor. Prin stimularea motorie conferim copiilor posibilitatea să se dezvolte armonios şi în afară schemelor patologice de mişcare, atâta timp cât intervenim precoce.

Ce efecte are kinetoterapia pentru copiii cu nevoi speciale:

• stimularea etapelor normale de dezvoltare neuromotorie;
• achiziţionarea deprinderilor motorii grosiere care nu pot fi dobândite prin de aceşti copii prin evoluţia cronologică a lor
• acomodarea cu spaţiul şi mediul înconjurător;
• dezvoltarea echilibrului şi coordonării;
• perceperea schemei corporale (a părţilor componente ale corpului);
• integrarea în colectivitate prin programe efectuate alături de alţi copii.