Depresia, anxietatea şi atacurile de panică sunt din ce în ce mai frecvent diagnosticate în cabinetele psihiatrilor, de cele mai multe ori soluţia constând în scheme terapeutice pe bază de antidepresive care conţine diverse substanţe active (fluoxetină, sertralină, paroxetină, fluvoxamină, citalopram, escitalopram etc.). Astfel de medicamente pot fi prescrise pentru numeroase patologii, de la depresie, tulburări alimentare, tulburare bipolară, până la anxietate, atacuri de panică sau ale afecţiuni psihiatrice.
Iată câteva dintre reacţiile adverse ale antidepresivelor:
Deşi sunt eficiente, aceste medicamente pot prezenta şi reacţii adverse, în unele cazuri chiar severe. Persoanele care iau antidepresive pe termen lung, de ordinul anilor, ar trebui să discute cu medicul psihiatru pentru a găsi o metodă prin care să renunţe la acestea. Asta nu înseamnă însă că nu vor experimenta simptome de sevraj după întreruperea medicaţiei antidepresive.
Pot apărea manifestări precum: agitaţie, insomnie, agresivitate, catatonie, transpiraţii abundente, ameţeală, puls accelerat, tremurături, irascibilitate sau chiar psihoză. Treptat, reducând doza şi urmând şedinţe de psihoterapie, pacienţii pot scăpa de dependenţa dată de astfel de medicamente, precum şi de simptomele sevrajului.
Un raport recent al CDC (Centers for Disease Control and Prevention) arată că aproape un sfert din persoanele care iau antidepresive urmează acest tratament de mai bine de 10 ani. Aşadar, este important să fie menţionate şi posibilele efecte adverse ale acestora, în contextul folosirii lor pe termen lung.
Antidepresivele luate cu alte medicamente care pot creşte producţia de serotonină ar putea duce la o afecţiune rară numită sindromul de serotonină, care se manifestă prin ritm cardiac accelerat, febră crescută, transpiraţie, hipertensiune şi uneori delir. Aceeaşi consecinţă este valabilă în cazul administrării antidepresivelor cu medicamente pe bază de litiu, folosite de regulă în tratamentul tulburării bipolare.
De asemenea, antidepresivele nu trebuie luate simultan cu remedii din plante, precum cele pe bază de sunătoare, sau cu inhibitori de monoamin-oxidază (MAO), cum ar fi fenelzina şi clomipramina.
Trebuie menţionat însă că deseori antidepresivele îşi pierd efectul după mai multe luni de administrare, motiv pentru care trebuie înlocuite sau schimbată doza astfel încât creierul să devină mai responsiv.
Sursa: health.harvard.edu