Rezilienţa provine din „resilio”, un termen latin care se traduce prin „a ricoşa, a se întoarce, a ieşi în evidenţă”. Acest termen a fost preluat de psihologie şi se referă la persoanele care trec prin situaţii stresante, dar nu sunt afectate de acestea din punct de vedere psihologic.
Psihologul Constantin Cornea ne spune care sunt definiţiile rezilienţei şi ce putem face pentru a deveni mai rezilienţi, mai puternici în faţa problemelor vieţii.
În 1995, Emmy E. Werner vorbeşte despre trei utilizări ale rezilienţei: o bună dezvoltare în ciuda pericolului social, păstrarea competenţelor în ciuda stresului continuu şi recuperarea după o traumă.
În 1999, Emily Hunter considera că rezilienţa se dezvoltă între doi poli: rezilienţa optimă şi rezilienţa mai puţin optimă. Ea defineşte rezilienţa mai puţin optimă în cazul adolescenţilor supuşi unui risc psihosocial prin: tactici violente de supravieţuire, comportamente cu înalt risc social, abandon social, şcolar şi emoţional.
În 1999, Michael Rutter, pornind de la studiul populaţiilor cu un nivel ridicat de risc, cum ar fi în cazul copiilor cu părinţi bolnavi mintal, luând în calcul şi studiile din anii 60 legate de temperament, care au ţinut cont de diferenţele individuale în ceea ce priveşte modul de a înfrunta situaţii diverse în viaţă, defineşte rezilienţa ca o rezistenţă relativă la riscul psihosocial.
În concluzie, rezilienţa reprezintă capacitatea unui individ de a înfrunta diferite situaţii dificile de viaţă. Astfel, avem indivizi rezilienţi care sunt mai echilibraţi din perspectivă emoţională, ce suportă mai uşor situaţiile stresante, având un control mai bun al emoţiilor în faţa evenimentelor, dar şi o capacitate mai bună de a face faţă oricărei provocări.
Din perspectivă psihologică, putem spune că nu este vorba doar de individ în sine, ci despre o sumă de oameni şi de evenimente din istoricul persoanei ce au contribuit la construirea unui individ puternic.
Cea mai bună soluţie o reprezintă apelarea la un specialist. Un individ puternic se clădeşte într-un mod personalizat, ce are la bază suma tuturor interacţiunilor sale. Însă, în cazul în care nu doriţi să faceţi acest pas, ar trebui să ţineţi cont de câteva îndrumări:
În concluzie, pentru a deveni un individ mai puternic, ai nevoie să investeşti în stima de sine, în persoanele şi activităţile ce îţi aduc o stare de bine, de echilibru. Dacă reuşeşti să te înconjori de persoane care îţi fac bine, poţi spune că nevoia ta de a fi mai puternic este satisfăcută intrinsec.
În fond, nu ai nevoie de un război pentru a arăta cât de puternic eşti. Poţi avea propria pace ajutându-i şi pe cei din jur să îţi preia din stare, pentru a face cu toţii parte dintr-o lume mai bună.