E din ce în ce mai greu să obţinem acea stare de mulţumire, de a ne simţi bine, de a fi pozitivi şi plini de speranţă în momente ca acestea în care cresc de la o oră la alta numărul persoanelor infectate, dar, mai ales, al deceselor. Corina Obadă, profesor, consilier în dezvoltare personală specializat în metoda E.S.P.E.R.E. şi educator iubit tare de copii şi părinţi ne-a spus care sunt, din punctul dânsei de vedere, câteva activităţi, jocuri ce ne pot face să ne recăpătăm starea de bine, împreună, copii şi părinţi.
Starea noastră de bine este în strânsă legătură cu gradul de satisfacere a nevoilor psihologice de bază (conectarea, controlul, competenţa) şi cu felul în care relaţionăm cu cei din jur. În perioadele în care suntem obligaţi să stăm închişi în casă, aceste nevoi psihologice de bază nu mai pot fi satisfăcute cu uşurinţă, iar faptul că suntem într-un spaţiu restrâns alături de alte persoane, mai mult sau mai puţin dragi, poate conduce cu uşurinţă la multe conflicte.
Iată câteva activităţi care să ne ajute la o mai bună conectare şi relaţionare cu cei din familie:
Alegeţi câte un recipient pentru fiecare membru al familiei. Faceţi o etichetă cu denumirea de mai sus şi adăugaţi numele membrilor familiei. Implicaţi-i şi pe copii în realizarea etichetelor. În fiecare zi, eventual după micul dejun, fiecare membru al familiei scrie câte un bilet cu un mesaj pentru alt membru al familiei. “Îmi place cum te-ai îmbrăcat, cum ti-ai aranjat părul, cum te-ai fardat, cum te-ai organizat, cum ai lucrat, cum ai făcut ordine, cum te-ai jucat, cum ai cântat, cum ai desenat, cum ai scris, cum ai …..” şi lista este infinită. Atenţie! Faceţi complimente sincere, în caz contrar veti obţine efectul invers. Atunci când facem complimente sincere, când spunem lucruri frumoase celor din jur se întâmplă mai multe lucruri pozitive: energia cuvintelor îl îmblânzeşte şi îl bucură pe destinatarul lor, care ne poate întoarce complimentul. Dar chiar dacă acest lucru nu se întâmplă, rostirea cuvintelor bune ne face să avem o părere mai bună despre noi, ne face să ne simţim bine.
Alegeţi o zi pe săptămână când borcanul se goleşte, iar biletele sunt recitite şi apoi lipite într-un caiet (adică sunt revalorizate). Peste ani, acest caiet poate deveni o amintire foarte dragă, mai ales dacă îi veţi ghida pe copii în decorarea lui cu mici desene. Poate deveni şi o sursă de remontare pentru clipele în care ni se pare că “toate corăbiile ni s-au înecat”.
Seara, înainte de ritualul de culcare, fiecare membru al familiei mulţumeşte în scris (e recunoscător) pentru ceva. Copiii care nu ştiu să scrie vor face un desen. E important ca, la început, să-i ghidati pe copii; unii dintre ei pot crede că nu au pentu ce să mulţumească. Învăţaţi-i să mulţumească pentru orice lucru mărunt, dar bun, şi mulţumiţi-le pentru lucrurile pozitive (mărunte sau poate mari) pe care le fac. În scurt timp, vor deveni experţi în observarea lucrurilor bune din jurul lor. Când vom descoperi atâtea lucruri bune în viaţa noastră, vom avea multe argumente să credem că avem o viaţă bună!
În orice întâmplare negativă exista şi ceva pozitiv. Uneori e destul de greu de crezut, dar experţii ne asigură că e adevărat. Ajutaţi-i pe membrii familiei ca fiecare să facă o listă cu beneficiile pe care le puteti descoperi în această întâmplare neplăcută pe care o traversaţi. Acum suntem obligaţi să stăm în casă şi asta e posibil să nu ne placă, ba chiar să ne încurce mult planurile. Putem să privim partea plină a paharului şi să vedem că e o ocazie să fim împreună mai mult timp, să ne odihnim mai mult, să citim cărţi pentru care până acum nu am avut timp, să practicăm hoby-uri pe care le-am neglijat în ultimul timp, să ne ocupăm de dezvoltarea noastră personală, să plănuim o nouă afacere şi lista poate continua pentru fiecare dintre noi. La fel şi pentru copii: pot dormi mai mult, pot să repare „golurile” pe care le aveau la diferite materii, se pot juca mai mult, pot vorbi mai mult cu prietenii lor, pot învăţa lucruri noi etc.
Daţi-le copiilor ocazia să ia decizii cu privire la timpul în care să facă anumite activităţi, care să fie ordinea lor, ce jocuri să joace etc. Atunci când putem să luăm decizii, avem senzaţia că noi suntem la cârma vieţii noastre.
Atunci energia noastră vitală este la cote înalte, la fel e şi starea de bine. În caz contrar, când deciziile ni se impun, energia noastră vitală este la un nivel foarte scăzut. Dar chiar şi într-un astfel de moment, când situaţia pare fără ieşire, când ni se pare că totul se hotărăşte peste capul nostru, tot avem “o scăpare”. Secretul stă în modul în care ne poziţionăm faţă de o astfel de problemă. Putem să ne spunem: “Nu am ce să fac, s-a hotărât să stăm în casă şi stăm în casă!” (hotărârea nu-mi aparţine, mi-a fost impusă, o îndur; energia mea vitală e foarte jos, starea mea morală e foarte proastă). Sau pot să îmi spun: “Aleg să stau în casă, aşa cum s-a hotărât pentru că sunt reponsabil, vreau să-mi protejez familia şi viaţa.” (gândind aşa, controlul e la mine, dau dovadă de inteligenţă emoţională, e alegerea mea, starea mea de bine e la cote ridicate).
În timpul izolării, pentru unii dintre noi, mai ales pentru copiii activi, e posibil ca limitarea activităţilor fizice să fie foarte greu de suportat. Sigur că orice fel de exerciţiu fizic e benefic (întinderile, bicicleta statică, banda de alergat, yoga, precum şi orice alt sport care poate fi folosit cu succes în casă). Dar, aşa cum spuneam mai sus, starea de bine ţine de conectarea cu ceilalţi, de senzaţia că îţi controlezi viaţa, de credinţa că eşti valoros şi priceput.
Iată câteva activităţi fizice care pot fi făcute în casă cu consum de energie şi care ne oferă confort psihologic şi conectare cu ceilalţi, mai ales dacă avem copii.
Aşezaţi-vă pe hol sau într-o încăpere mai lungă, în cele două extremităţi (poate fi şi pe diagonală). Eliminaţi obstacolele din cale. Alergătorul se deplasează înspre persoana din capătul celălalt al încăperii, care îl primeşte cu braţele deschise şi îl îmbrăţişează. Apoi face cale întoarsă şi se poziţionează la spatele rândului. Urmează al doilea alergător, al treilea, până la ultima persoană din şir. Pe urmă, primul alergător ia locul celui care oferă îmbrăţişările. Jocul continuă până când participanţii obosesc sau îşi pierd interesul. Pentru copiii mai mari pot fi plasate pe traseul alergării mici obstacole care trebuie călcate, sărite sau ocolite.
Această activitate poate fi introdusă ca ritual după masa de prânz sau într-o pauză de la muncă/lecţii. Pe dosul palmei sunt multe puncte energetice şi corpul va beneficia din plin de stimularea lor. Dacă masăm zona palmei dinspre îmbinarea degetelor înspre mijlocul palmei, vom realiza un drenaj limfatic (chiar dacă la nivel de amatori). Sistemul limfatic, care contribuie la eliminarea toxinelor, are de suferit din cauza sedentarismului. Circulaţia sanguină e pusă în mişcare de muşchii puternici ai inimii, dar circulaţia limfatică are loc doar atunci ne punem în mişcare ceilalţi muşchi ai corpului. În sedentaritate, limfa stagnează şi odată cu ea mai multe toxine rămîn blocate în corp. De asemenea, un masaj al cefei şi al spatelui (făcut peste haine) poate să conducă la o stare de bine şi la conectare.
Putem lua un cearşaf mai vechi, pe care să desenăm cu carioca un şotron, în funcţie de vârsta copiilor (un şotron mai mic pentru copii mai mici sau unul mai mare pentru copii mai mari, caz în care îl pot desena chiar ei). Pe post de piatră care să fie aruncată la ţintă putem folosi şosete umplute pe jumătate cu orez. Pe partea cealaltă a cearşafului putem desena un careu pentru jocul “X şi O”, unde pionii să fie diferite categorii de jucării, iar jucătorii stau în picioare şi manevrează jetoanele-jucării. Amâdouă jocurile oferă posibilitatea de a ţopăi si de a consuma energie fără a avea nevoie de spaţii mari.
Pe un hol mai puţin circulat putem improviza un astfel de joc. Avem nevoie de bandă adezivă şi de fire colorate sau benzi de hârtie creponată ale căror capete să le lipim unul pe un perete, celălalt pe peretele opus. Truc: pentru a putea juca acest joc mai multe zile la rând şi, în acelaşi timp, pentru a utiliza holul fără ca el să rămână blocat, putem tapeta mai întâi unul dintre pereţii holului cu folie de plastic obţinută din tăierea sacilor de gunoi, iar apoi, după ce am fixat bine folia, putem lipi aţele peste folie.
La finalul jocului, nu trebuie decât să dezlipim cu atenţie folia de pe perete şi să o apropiem de peretele opus, fixând-o temporar acolo. Astfel holul devine din nou circulabil. Pentru a relua jocul, în ziua următoare, o vom aduce înapoi, pe peretele iniţial. “Tunelul” e gata, ne putem antrena şi putem să-l străbatem fără a atinge firele. Putem stabili reguli şi punctaje. Sfat: începeţi cu o zonă restrânsă de lipire a aţelor. Dacă jocul are succes, puteţi mări şi completa ”tunelul”, progresiv, cu o reţea tot mai complexă de “lasere” (fire).