În acestă perioadă a pandemiei multe persoane resimt o teamă crescută, nu se pot deconecta mental de la ştiri, sunt iritate, îngrijorate, au insomnii şi au dezvoltat fobii pentru orice tip de bacterie, virus, microorganism. Aceste stări sunt fireşti şi normale până la un anumit punct? Care este punctul? Până când simţim că ne facem singuri cu gândurile noastre rău – psihic şi fizic. Nu suntem singuri în această luptă cu virusuri, bacterii ci aveam cel mai important scut – sistemul imunitar. Psihoterapeutul Valeria Vîrlan vine cu amănunte.
Ne gândim des la bacterii, virusuri. Însă, imaginaţi-vă, de exemplu, că bacteriile existente în corpul uman sunt cu 30% mai multe decât celulele din corpul nostru, conform studiilor de specialitate. O parte dintre ele sunt bacterii benefice, dar vasta lor majoritate nu sunt.
Şi totuşi asta nu ne răpune. De ce? Pentru că avem o “armata” care, în mod normal lucrează în interesul nostru şi ne protejează. Iar aceasta este reprezentată de unul dintre sistemele despre care vorbeam mai devreme ca, puse la un loc, rezultă în incredibil de sofisticatul sistem care este omul. Este vorba despre sistemul imunitar. Sistemul nostru imunitar este “armata” care ne protejează de ameninţarea virusurilor, bacteriilor şi a altor microorganisme din mediul extrern sau intern (din corp).
Există însă din ce în ce mai multe studii care explică cum sistemul nostru imunitar este direct şi nemijlocit influenţat de comenzile care vin de la creier, atât în sensul mobilizării sale, cât şi al demobilizării. În condiţii de anxietate prelungită şi panică, biochimia din corpul nostru dezarmează “armata” care ne protejează şi o trimite în haos, lăsând corpul total vulnerabil în faţa agresiunilor din mediul extern, dar şi din cel intern. La fel şi alte emoţii de pol negative, pe care nu am învăţat încă să le gestionăm şi cărora le permitem să preia controlul nostru în totalitate – de exemplu s-a demonstrat cum 5 minute de furie blochează sistemul natural de apărare al corpului nostru pentru câteva ore. Şi aşa mai departe.
Ce vreau să spun este că, da, este bine să fim atenţi şi să ne protejăm de eventualele pericole din mediu, însă adesea pericolul mai mare este în interiorul nostru, sub forma unui haos emoţional pe care în loc să ne propunem să-l gestionăm, îl amplificăm. Cum îl amplificăm? Prin apeteţa pentru ştiri alarmante, apocaliptice, prin lipsa de igienă a gândurilor (ruminaţii şi gânduri nocive întreţinute în looping), printr-un stil haotic de odihnă şi alimentaţie, prin obiceiuri şi adicţii care ne deteriorează sănătatea fizică, printr-un stil de viaţă lipsit de mişcare şi motive de bucurie, prin munca excesivă şi neonorarea nevoilor biologice. Cum poţi să pretinzi unei armate să aibă disciplină şi dorinţa de a te apăra, când tu nu o cunoşti şi nu îi acorzi nici un pic de atenţie (corpului)?