Boala Parkinson este a doua cea mai răspândită boală neurodegenerativă după Alzheimer. Este denumită după medicul care a descoperit-o, James Parkinson, care a descris-o în 1817 drept ”paralizia tremurătoare.”
Această afecţiune are impact asupra tuturor aspectelor ale vieţii: fizic, psihic, social, emoţional şi chiar economic. Este o boală degenerativă, care survine în urma distrugerii lente, progresive şi ireversibile a neuronilor. Pacienţii prezintă rigiditate în mişcări, tremuri incontrolabil al membrelor şi al capului şi bradikinezie – mişcări incontrolabile ale corpului.
Vârsta medie de apariţie a primelor simptome ale bolii este de 57 de ani, iar un studiu din 2018 arată că, la nivel european, o femeie din două şi un bărbat din trei prezintă risc de a dezvolta, la un moment dat, o afecţiune neurologică: accident vascular cerebral, demenţă sau Parkinson.
Alt studiu arată că, daca o persoană are un cerc de cunoscuţi de peste 60 de indivizi, unul dintre ei suferă de Parkinson.
În acest context, specialiştii atrag atenţia că demararea unor măsuri preventive, informarea şi conştientizarea populaţiilor cu privire la aceste riscuri ar putea preveni sau amâna cu câţiva ani aceste afecţiuni.
Boala Parkinson nu poate fi vindecată, dar tratamentele medicamentoase pot atenua simptomele şi pot încetini progresia bolii. În stadiile avansate, pacienţii se pot confrunta cu probleme digestive, incontinenţă urinară şi demenţă.
În contextul actualei epidemii de coronavirus, pacienţii cu Parkinson sunt risc major de contractare a virusului şi de a dezvolta forme severe de boală. Marea majoritate a lor are nevoie de asistenţă în viaţa de zi cu zi, de aceea recomandările privind protecţia se adresează în mare măsură însoţitorilor care pot fi purtători asimptomatici.
Medicii avertizează că orice tip de infecţie – urinară, respiratorie etc- poate înrăutăţi simptomele bolii Parkinson, iar anumite medicamente pot interacţiona negativ cu tratamentul pentru această boală.
În acelaşi timp, recomandările actuale sunt ca pacienţii să ceară, de cât posibil de la distanţă, eliberarea medicamentelor pe 3 luni, pentru a evita deplasările non-urgente.