Cum poate arăta naşterea în perioada izolării. Mărturia unor mame

A fi gravidă şi a aştepta un copil în plină pandemie poate fi o sursă de griji şi stres major. Nu se ştie sigur ce se întâmplă dacă te infectezi, ce şanse are bebeluşul dacă e şi el contaminat de virus, ce faci dacă intri în contact cu un cadru medical infectat, dar asimptomatic. The Guardian a publicat experienţele câtorva mămici care au născut recent în UK care îşi împărtăşesc poveştile despre moaşe „incredibile” şi bucuria, dar şi durerea de a naşte pe timp de coronavirus.

Naştere fără partener

Helen Simmons, un producător de film în vârstă de 28 de ani din Londra, a intrat în travaliu cu cel de-al doilea copil în seara de 30 martie, exact la o săptămână după ce Boris Johnson a anunţat izolarea la domiciliu la nivel naţional. „S-a simţit ca o naştere în stilul anilor ’60″, glumeşte ea.

A doua zi a ajuns la spitalul Royal Free împreună cu soţul ei, Charles, la 5.30 dimineaţa. „Am sperat că totul va fi bine”, a declarat Simmons pentru The Guardian. Charles a fost trimis acasă din cauza noilor restricţii pentru vizitatori, iar Simmons a fost trimisă într-o secţie de travaliu. Pentru următoarele 10 ore, Helen a fost singură. “Cel mai greu este să suporţi contracţiile de una singură. Nu îţi dai seama că ai nevoie de partenerul tău atât de mult, emoţional şi fizic, până când nu poţi avea acea persoană alături.”

Recomandări

O gravidă româncă infectată cu coronavirus a născut la o clinică privată. Diagnosticul a fost pus…

Sunt o doctoriţă gravidă şi vreau ca toată lumea să ştie asta despre coronavirus!

După un travaliu de 30 de ore, pe 1 aprilie, la ora 4.40 s-a născut fiica lor, Isla. Lui Charles i s-a permis să o privească pe Isla puţin, înainte de a fi spălată. Cu siguranţă nu a fost naşterea pe care şi-ar fi dorit-o. Cu toate acestea, Hellen simte că experienţa a făcut-o să descopere o forţă interioară pe care nu ştia că o are. „Mi-a oferit un nou respect pentru femei”, spune ea.

Pe măsură ce pandemia coronavirusului continuă, femeile gravide din toată lumea se întreabă cum vor fi afectate ele sau bebeluşul. „Este un moment în care toate femeile însărcinate devin nerăbdătoare”, spune Maria Booker, de la ONG-ul Birthrights. „Viitoarele mame nu ştiu dacă partenerul le poate rămâne alături sau cum va decurge naşterea.”

Numărul asistentelor şi moaşelor este mai mic

Un sondaj recent realizat de The Royal College of Midwives ( Colegiul Naţional al Moaşelor) a constatat că numărul moaşelor în timp de pandemie este cu 20% mai puţine din cauza autoizolării, coronavirusului sau a deficitului de personal existent.
Emily Botelho, o artistă în vârstă de 30 de ani din Manchester, a născut în siguranţă un băieţel pe 30 martie. Partenerul ei, Richard, a avut voie să îi fie alături. Însă a auzit moaşele de pe secţia discutând despre deficienţele de personal. „S-a discutat despre una dintre secţiile din maternitate care trebuia să se închidă, pentru că personalul fie era era infectat cu coronavirus, fie se afla în autoizolare”, a declarant pentru The Guardian.

Martha San, o asistentă de 30 de ani din Londra, a aflat prin Facebook că naşterea planificată la domiciliu a fost anulată din cauza lipsei de ambulanţe. Moaşa ei plănuise să o sune, dar vestea a apărut mai întâi online. Martha a avut depresie postnatală după prima sarcină şi şi-a dorit ca al doilea copil să fie adus pe lume născând la domiciliu pentru a minimiza şansele ca sănătatea ei psihică să se deterioreze. „Ideea era să nasc copilul într-un mediu în care să mă simt confortabil”, a declarat ea.

“Naşterea a fost minunată”, a pus Martha San, care a născut pe 29 martie alături de soţul ei, la spitalul Lewisham din sudul Londrei. „N-a mai contat faptul că nu am născut acasă.” Medicii au vrut să-l ţină în spital pe bebeluş pentru câteva teste şi, astfel, Martha a trebuit să-şi petreacă două nopţi în spital singură, deoarece soţul ei, Jamie fusese trimis acasă. Într-o noapte cu multă agitaţie în spital, Martha a clacat. La 2 dimineaţa „Am început să strig la moaşe şi să plâng”, spune Martha San. „Am spus că nu trebuia să fiu acolo, că nu acesta era fost planul şi că nu ar fi trebuit să fiu lăsată singură cu copilul pentru că nu fac faţă.” O moaşă a mutat-o într-un salon gol, astfel încât să poată dormi şi a avut grijă de bebeluş pentru câteva ore. Au fost externati a doua zi dimineaţă. Însa Martha s-a simţit singură: „După naştere, aveam nevoie de cineva acolo şi, din păcate, nu a fost nimeni.”

Naşterile acasă sunt periculoase

Tot coronavirusul a aruncat pe fereastră planurile de naştere ale lui Rachael Collier-Thomas. Mama, în vârstă de 38 de ani, din Hertfordshire, plănuise să aibă o naştere în apă, dar a fost anulată. „Când mi-au spus că nu pot să nasc în apă, am glumit că mai degrabă voi naşte copilul acasă decât într-un spital”, spune Collier-Thomas. Când i s-a rupt apa, pe 24 martie, contracţiile au fost atât de blânde, încât a continuat olăritul acasă. „Am crezut că va dura zile întregi.” Câteva ore mai târziu, Rachael a început să simtă contracţiile. „M-am gândit că nu poate fi copilul pentru că este prea devreme. Nici nu am sunat la spital”, a declarat ea pentru The Guardian.

Rachael a născut-o pe Lottie, fiica sa, pe canapeaua ei (fostă) albă, cu ajutorul unei moaşe locale„Ştiam că naşterile la domiciliu pot fi periculoase”, spune Rachael. „Dar poate, în mod inconştient, m-am gândit că nu vreau să nasc la spital”. Naşterea lui Rachael nu este singulară: ca urmare a izolării impuse de  coronavirus, alte femei din UK urmează să nască fără sprijin medical. Unele viitoare mămici sunt îngrijorate de riscul de a contracta coronavirusul în spital, Însă naşterea acasă fără supraveghere medicală, poate duce la un risc mai mare de complicaţii pentru bebeluş şi mamă.

Cu toate acestea, ciudăţenia naşterii în timpul unei pandemii nu se încheie când mămicile ajung acasă cu bebeluşii. Având în vedere izolarea, faptul că unii purtători ai virusului pot fi asimptomatici, multe mame preferă să aibă grijă singură ( sau împreună cu tatăl) de nou-născut, decât să aibă aproape familia care poate să îl infecteze pe cel mic.
O  profesoară de 25 de ani din Edinburgh a născut primul copil la Edinburgh Royal Infirmary pe 24 martie. „Personalul a fost genial. Calm şi susţinător”, a declarat ea pentru The Guardian. Dar să nu te poţi baza pe familie sau prieteni pentru îngrijirea copilului este greu. „Suntem părinţii pentru prima dată şi este stresant şi copleşitor să nu avem niciun ajutor. “

Pentru unii, coronavirusul a aruncat o umbră într-o perioadă de bucurie. Chloe Goodman, în vârstă de 38 de ani, avocat, a născut-o pe fiica ei, Clara, pe 20 martie. Chloe descrie îngrijirile pe care le-a primit la spitalul din Macclesfield ca fiind „geniale”. Dar se simte tristă că fiica ei, Clara, nu îşi va întâlni bunicii luni întregi.

Multe viitoare mame sunt înfricoşate de naşterea pe timp de pandemie, însă, este important, aşa cum spunea şi actriţa Tily Niculae într-un interviu exclusiv pentru Ce se întâmplă doctore, este important să rămâi calmă şi să ai încredere. Până la urmă, bebeluşul nu este chiar atât de sensibil şi, aşa cum ştim deja, cei mici nu fac forme severe ale infectării cu virus.