Subiect tabu: nimfomania. Cât de gravă poate fi această tulburare psihică şi cum se tratează

Nimfomania este o tulburare psihică în care pacientul prezintă un comportament sexual compulsiv caracteristic. Compulsiv înseamnă acţiuni şi ritualuri nedorite. Persoana se implică în mod repetat în aceste acţiuni, fără să obţină plăcere din ele sau nu este în măsură să îşi controleze comportamentele. O persoană cu nimfomanie acţionează din compulsie.

Pentru a trata nimfomania, pot fi necesare psihoterapia şi medicaţia. Medicamentele pot include antidepresive, precum şi medicamente antipsihotice sau antianxietate. Aceste medicamente sunt aceleaşi pentru tulburările compulsive. Deoarece persoanele cu nimfomanie prezintă un comportament compulsiv riscant, acestea sunt expuse unui risc crescut de a dezvolta complicaţii, cum ar fi bolile cu transmitere sexuală.

Nimfomania: cauze organice

    Sunt anumite afecţiuni sau stări în care se află organismul ce pot genera nimfomania. Printre acestea se numără:
Hipertiroidismul – dacă glanda tiroidă este hiperactivă, poate provoca dorinţele sexuale necontrolate.
Chisturile ovariene – din cauza creşterii nivelului estrogenic, unele chisturi ovariene pot provoca hipersensibilitate. Acest lucru determină o creştere a libidoului de stimulare a estrogenului, care poate creşte la niveluri nesănătoase.
Medicamentele pentru Parkinson pot genera comportamente nimfomanice.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) şi/ sau  alte afecţiuni la nivel psihic
Dezechilibrul substanţelor chimice naturale din creier – niveluri mai mari de anumite substanţe chimice, cum ar fi serotonina, noradrenalina şi dopamina, pot fi asociate cu un comportament sexual compulsiv. Aceste substanţe chimice ajută, de asemenea, la reglarea stării de spirit a unei persoane.
Nivelurile crescute ale hormonilor sexuali pot fi cauze organice ale nimfomaniei.
Modificările căilor cerebrale – există reţele de nervi care alcătuiesc circuitele neuronale ale creierului. Aceşti nervi permit comunicarea între celulele creierului.

Recomandări

Femeile care sufera de nimfomanie nu ating, niciodata, orgasmul

Nimfomania: simptome

    Această tulburare poate prezenta următoarele simptome: dificultate de concentrare, sentimente acute de vinovăţie, sentimente de ruşine sau inadecvare socială, comportament compulsiv, inclusiv comportament repetitiv incontrolabil, obsesie, inclusiv gânduri nedorite repetat.  Unele simptome pot fi periculoase şi extrem de toxice, persoana în cauză putând ajunge să reprezinte un pericol pentru sine, precum şi pentru alţii. Activităţile desfăşurate de persoana care prezintă nimfomanie sunt de obicei în afara graniţelor comportamentului sexual acceptat în mod obişnuit. Comportamentele pot varia de la îmbrăcăminte compulsivă până la dorinţe sexuale faţă de copii. Nimfomania este încadrată în categoria parafiliilor, tipul şi severitatea acesteia putând varia.

Nimfomania: factori de risc

    În prezenţa următorilor factori poate apărea nimfomania: vârsta sub 30 de ani, istoric familial de boli mintale, orientare homosexual, eveniment de viaţă traumatic recent, istoric personal al bolilor mintale, sex feminine, istoric de abuzuri fizice sau sexuale, abuzul de alcool sau droguri, stres. Alţi factori de risc sunt condiţii psihologice, cum ar fi probleme de sănătate mintală, tulburări de dispoziţie, tulburări de control ale impulsurilor sau dependenţă de jocuri de noroc.

Nimfomania: ce semne ar trebui să ridice semne de întrebare

Următoarele situaţii pot ridica semne de întrebare pentru cei din jur: relaţii extraconjugale, relaţii sexuale cu parteneri multipli, relaţii sexuale cu prostituate sau cu străini, incapacitatea de a dezvolta ataşament emoţional în relaţiile sexuale, relaţii sexuale sadice, masturbarea excesivă, materiale pornografice utilizate frecvent, apelarea la diverse servicii sexuale (la telefon, pe internet), exhibitionism.

Nimfomania: diagnostic

Punând o serie de întrebări, psihologul sau psihiatrul va face o evaluare psihologică. Vor fi adresate întrebări legate de sănătatea fizică şi psihică şi bunăstarea emoţională generală, gândurile, comportamentul şi compulsiile sexuale, consumul de droguri sau alcool, relaţii, viaţă socială şi familială. Este posibil să se ceară lămuriri suplimentare familiei şi prietenilor.

Trebuie ştiut din start că nu există un tratament clar pentru această afecţiune. Cu toate acestea, la fel ca în cazul altor boli mintale, nimfomania poate fi tratată cu ajutorul medicamentelor, psihoterapiei sau chiar o combinaţie dintre cele două. Dacă se începe tratamentul în timp util, este posibil să se controleze comportamentul sexual compulsiv.

Tratamentele includ: terapia cognitivă comportamentală (CBT), terapia familială, terapia socială, medicamente precum medicamente împotriva anxietăţii, antidepresive şi medicamente antipsihotice.