Când să NU te duci la terapie

Oamenii au nevoie de terapie, de un loc în care să se audă, să plângă, să se decidă, să schimbe, să se regăsească…
  • Publicat:
Când să NU te duci la terapie

…şi când te duci, caută un terapeut care să semene măcar cu ce-ai văzut în filme!

Acest articol a început între două terapii, cu o scurtă notiţă în telefon. A continuat cu forfota gândurilor mele. Să accept şi să tac sau să accept şi să spun?!
 

Lumea pe care o decodificăm are atâtea suişuri şi cine ştie câte coborâşuri. Ne sunt atâtea sarcini în minte şi reacţiile noastre sunt împletite în atâtea iţe, că ideea de a merge la un terapeut devine firească.

Şi e firesc să-ţi cureţi mintea, la fel cum îţi cureţi tenul, dinţii ori colonul. Oamenii au nevoie de terapie, de un loc în care să se audă, să plângă, să se decidă, să schimbe, să se regăsească…

La fel, un terapeut are nevoie de un client care să VREA să se audă, să decidă să-şi lase plânsul să iasă, să caute să intre în acţiune, să vadă schimbarea şi să plece din cabinetul său cât mai puternic şi…cât mai repede!

Alege să nu cauţi un terapeut atunci când:

Cu ochii închişi, nu-ţi poţi imagina nicicum viaţa ta ca fiind mai bună şi bucuria fiind posibilă. Mai mult, te simţi ataşat/ă de situaţia ta şi eşti creativ în a găsi soluţii să o continui, nu să o rezolvi.

De obicei, aceşti oameni insistă să „le faci ceva” să mai reziste în situaţie, ba chiar să nu mai considere situaţia ca fiind grea. E ca şi cum ai cere minţii să găsească prietenos reşoul pe care îţi ţii tălpile!

Ai încercat deja 4-5 terapeuţi şi ai plecat dezamăgit de fiecare dată. Fă o listă cu ce-ţi doreşti de la un terapeut şi apoi caută pe cineva cu care rezonezi. Adică de care să-ţi placă din poze sau orice prezentare găseşti.

Dacă neîncetat cauţi terapeuţi, s-ar putea să ai un ataşament puternic faţă de situaţia ori rolul tău. Tu nu vrei să o rezolvi, ci să o expui!

Terapeutul, neimpresionat de creativitatea ta de a te adânci în încrengăturile deciziilor vădit nefericite, îţi oferă cadrul în care să te vezi şi tu cu claritate. Din ego atunci, decizi: e insensibil, nu e prea atent sau identifică un alt disconfort cât să decidă eliberarea de „duşman”.

Tu şi problema ta sunteţi în siguranţă. Până egoul decide să urmeze o altă terapie şi un alt terapeut căruia să-i dovedească faptul că imposibilul este posibil.

Problema ta a devenit atât de importantă încât este singurul lucru la care te gândeşti, despre care vorbeşti şi la care te raportezi. Alege să mergi la un terapeut după ce deja prima soluţie ai găsit-o tu. Sau o jumătate de primă soluţie.

Văd uneori oameni pentru care orice este imposibil şi fiecare ieşire din situaţie este împiedicată de frica de a fi fericit, liber, ascultat, iubit…Aceştia sunt cei cărora le este frică de soluţii şi care deja au câştigat prin a se considera victime.

Valoarea lor vine tocmai din misiunea cumplit de grea pe care o duc şi din care nu există ieşire. Spre deosebire de prima categorie, aceştia îşi imaginează „cum ar fi dacă”, doar că decid că acel lucru e imposibil. Acestora, le ofer un scaun în plus în cabinet, pentru problema lor. Că doar n-o să o lase pe jos…

Un terapeut lucrează asupra acelor convingeri care dau iluzia de imposibil posibilului şi fac viaţa să inspire frică. Cu toate acestea, un terapeut nu face minuni de unul singur ci pune oglinzi în jurul tău, creează cadrul şi apoi te (cu)prinde în soluţii noi.

Tu eşti cel care se vindecă şi credinţa, voinţa şi dorinţa ta sunt vindecătorul. Terapeutul e cineva care îţi arată de unde începi şi care strânge „şuruburile” pentru tine.

Dar un terapeut bun nu va lua decizii pentru tine, nu te va păcăli că situaţia se va schimba dacă nu faci nimic şi nici nu-ţi va da curajul de a vrea să fie altfel.

Un terapeut bun:

  • Este pios. Ştie că puterea este la tine şi va scoate la suprafaţă vindecătorul din tine. Când îţi vei regăsi puterea, te vei vindeca.
  • Este decent. Te tratează cu respect. Nu-ţi vorbeşte de sus, nu te face să crezi că ai avut noroc că ai ajuns la el, nu îţi povesteşte despre cât sunt alţi terapeuţi de răi. Dacă cineva la care te-ai dus cu inima deschisă te face să te simţi ca un elev prins pe scara profesorilor, ieşi de acolo. Nu vei găsi ceea ce cauţi.
  • Nu te face să crezi că este sufletul tău pereche. Nu profită de slăbiciunea ta. Nu te invită la cină să vorbiţi despre problemele tale. Nu, nu, nu!
  • Îl recunoşti după darurile sale! Caută un terapeut armonios în vorbe, fapte, purtare. Am trăit situaţia de a terapia terapeutul la care mergeam şi am înţeles târziu cât de greşit era!
  • Nu acceptă să facă terapie şi cu tine şi cu cei cu care tu te lupţi în viaţa de zi cu zi, exceptând cazurile de terapie de cuplu. Consider nepotrivit să împarţi fotoliul de terapie cu soţul de care te desparţi sau fratele ori sora cu care eşti în conflict.
  • Nu insistă să continui să mergi dacă tu simţi altceva. Punct!

Fii deschis când alegi un terapeut şi o terapie şi acceptă că omul la care ai ajuns este doar cineva mai antrenat şi educat pentru a crea un cadru emoţional care să-ţi permită împuternicirea. Fie că te susţine în practici, emoţional sau energetic, lasă-te să simţi că face parte din echipa ta. Astfel, fiecare va ajunge exact acolo unde doreşte!

Urmărește CSID.ro pe Google News