Ovocite donate: când este indicată folosirea lor şi care este cadrul legal în România

Dacă îţi doreşti foarte mult să ai un copil şi nu reuşeşti în mod natural, să ştii că există metode ce te pota ajuta să devii, totuşi mamă. Am vorbit cu Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate despre situaţiile în care este indicate folosirea ovocitelor donate dar şi cum se poate face acest lucru în România.

“Ca specialist în infertilitate, cu absolut orice ocazie pe care am avut-o de a mă adresa pacienţilor sau publicului, am insistat asupra unui aspect de maximă importanţă pentru viitorul reproductiv al unui cuplu. Şi m-am adresat mai cu seamă jumătăţii feminine din cuplu: nu amânaţi mult decizia de a avea un copil. Iar raţiunea este pur medicală. A pune pe primul plan cariera, securizarea vieţii profesionale şi atingerea unui nivel de trai mai mult decât confortabil pot avea un preţ mare de plătit. Mult prea mare”, ne-a spus încă de la începutul discuţiei medicul Andreas Vythoulkas.

Fiecare femeie se naşte cu un număr prestabilit de foliculi ovarieni, în care se dezvoltă ovocitele. De fapt, atunci când se naşte deja pierde o mare parte din numărul de foliculi pe care îi avea încă din stadiul de făt. Iar acest declin este permanent pe parcursul vieţii sale, până la menopauză, când rezerva ovariană se va fi epuizat total. Trebuie foarte bine înţeles că diminuarea rezervei ovariene este un proces ireversibil şi că după vârsta de 35 de ani declinul este dramatic. Şi că odată cu înaintarea în vârstă nu este vorba numai despre o scădere cantitativă, ci şi calitativă. Aspecte care se traduc prin scăderea şanselor de a rămâne însărcinată.
Oricât de neplăcută ar fi aducerea în discuţie şi a unor alte condiţii medicale care fac imposibilă concepţia, ea trebuie făcută. Poate fi vorba despre menopauza precoce, despre ovare deteriorate ca urmare a tratamentelor împotriva cancerului (chimioterapie sau radioterapie) ori chiar îndepărtarea chirurgicală a ovarelor. Pentru toate aceste situaţii – cărora li se adaugă şi aceea a existenţei unor probleme genetice pe care mama le poate transmite copilului – singura variantă pe care cuplul o are la dispoziţie este fertilizarea cu ajutorul ovocitelor donate.

Recomandări

Tot ce trebuie să ştii despre sarcina cu ovocite de la donatoare

Ovocite: dezvoltare, maturizare, fertilizare

Ovocite donate: doar de la donatoare cunoscută

În România nu există un cadru legislativ privind donarea de ovocite sub anonimat. În consecinţă, firesc, nici bancă de ovocite. Astfel, o femeie poate beneficia de ovule donate doar de la o persoană cunoscută, care acceptă să îi ofere material genetic. Donatoarea trebuie să aibă vârsta între 20 şi 35 de ani, să facă dovada unei fertilităţi normale (sarcini sau naşteri în antecedente) şi să efectueze investigaţii conform recomandărilor medicale. De asemenea, sunt necesare acorduri legalizate notarial între donatoare (şi soţul acesteia, dacă e cazul) şi cuplul primitor, acorduri realizate înaintea începerii procedurilor în cadrul unei clinici de fertilitate. Ambele părţi implicate vor prezenta şi rezultatul evaluării psihologice.

Ovocite cumpărate de la bănci din ţări membre UE

Grecia, Spania, Germania, Belgia şi Danemarca dispun de bănci de ovocite, donarea făcându-se aici cu respectarea unor reguli stricte. Donatoarele parcurg mai multe tipuri de testări (genetice, serologice, psihologice) şi semneaza că renunţă la toate drepturile asupra fiecărui copil născut din ovulele sale.
O pacientă din România care doreşte să apeleze la ovocite dintr-o bancă europeană, depune o cerere la o clinică de fertilitate aflată în relaţie contractuală cu Agenţia Naţională de Transplant. După aprobarea cererii de către Agenţie, medicul şi pacienta aleg împreună donatoarea compatibilă biologic (ca grupă sangvină şi fenotip), bifând caracteristicile dorite. Donatoarea este anonimă, identitatea ei fiind un simplu cod.

Odată făcută alegerea, pacienta achită direct băncii de ovocite costurile materialului genetic şi transportului acestuia. Banca va trimite clinicii din România containerul securizat – în condiţii stricte de transport – ce conţine tipul de pachet cumpărat (cu trei, şase sau opt ovocite). Clinicii îi revine îndatorirea de a stoca materialul în condiţii de siguranţă, până la momentul în care va avea loc procedura de fertilizare in vitro. Moment care depinde, pe de o parte, de dorinţa pacientei, şi pe de altă parte de finalizarea tratamentului şi pregătirii acesteia în vederea implantării embrionului.

Atunci când ambele condiţii sunt îndeplinite, ovocitele sunt decongelate şi fertilizate în laboratorul clinicii. Fertilizarea poate fi făcută, în funcţie de situaţie, cu material genetic de la partenerul pacientei sau provenind de la un donator. Transferul embrionului rezultat în urma fertilizării este ultima etapă a procedurii.

Embrionii rezultaţi rămaşi neimplantaţi pot fi criogenaţi, ei reprezentând fie rezervă în caz de eşec, fie pot fi folosiţi pentru următoarele sarcini (al doilea, al treilea copil).