Aproape că nu este zi de vară să nu observ pe social media sau pe bloguri culinare o fotografie sau o reţetă de clafoutis, celebrul desert franţuzesc cu fructe de vară. Şi pentru că pare atât de simplu de făcut – dificultatea pregătirii este comparată cu cea a aluatului de clătite – am preparat primul clafoutis din viaţa mea alături de băieţul meu de 3 ani şi 9 luni. Atât de uşor e de făcut!
Aşadar, prima oară am auzit de claufoutis acum vreo 12 ani, de la Diana Suciu – fosta noastră colegă de la Ce se întâmplă, doctore? Ea tocmai se căsătorise cu un italian şi petrecea o bună parte din timp în Italia. Ea o pregătea şi acasă, în Bucureşti şi o recomanda cu drag. Anii au trecut, iar în ultimii 2 ani, clafoutis a devenit populară şi în România, probabil şi datorită reţelelor sociale. În mod normal, acest desert se face cu cireşe negre cu tot cu sâmburi. Pentru că am implicat şi un copil mic, am ales să încerc varianta fără sâmburi. Şi pentru că în pandemie, principala lecţie este să administrăm eficient resursele am folosit fructele pe care le-aveam prin frigider – cireşe, vişine şi 2 linguri de zmeură. În total am adunat cam jumătate de kilogram.
În ceea ce priveşte reţeta, pe internet sunt foarte multe variante, eu am ales una mai economică cu 3 ouă. Ulterior, am observat că sunt reţete şi cu 2 ouă.
Pentru clafoutis vă mai trebuie şi 20 g unt, 4 linguri de zahăr, 5 linguri de făină albă, o jumătate de cană de lapte. Dacă fructele sunt fără sâmburi probabil vor fi zemoase. Aşa că trebuie să le scurgeţi bine şi să puneţi pe fundul tăvii (noi am folosit o oală) o lingură de griş sau nucă de cocos ori pesmet. Dacă pregătiţi reţeta cu un copil, folosiţi vase rezistente, iar ingredientele le puteţi măsura înainte şi ruga copilul să adauge puţin câte puţin.
Ingrediente
Mod de preparare
Untul se topeşte la foc mic pentru a nu se arde şi se lasă la răcit deoparte. Amestecaţi într-un vas înalt toate ingredientele cu un tel sau mixer. Noi am amestecat energic cu o furculiţă. Pe fundul tapetat cu o hârtie de copt se pun fructele şi apoi se toarnă mixul. Se coace la foc mediu circa 30, 35 minute. Testul scobitorii este indicat şi în acest caz pentru a testa dacă s-a copt. Se poate mânca atât caldă cât şi rece.
Impresii – miroase foarte frumos. Băieţelul nu se oprea în a mirosi desertul. Este o prăjitură fină, o surpriză plăcută. Potrivită şi la micul dejun şi la picnic şi ca pacheţel la grădiniţă sau la birou. Nu ştiu dacă este mai bună sau nu decât celebrul pandişpan cu fructe. Recunosc, că sunt curioasă de gustul unui clafoutis în Franţa, făcut din cireşe amare cu sâmburi. Poftă bună!