Dr. Bianca Niţu, medic neurolog, despre importanţa exerciţiilor fizice în boala Parkinson

Boala Parkinson este o afecţiune neurodegenerativă progresivă, multilezională care afectează zonele sistemului nervos central care sunt responsabile de producerea mişcări, dar şi componenta periferică a sistemului nervos vegetativ şi alte structuri non-neuronale ale sistemului nervos central.

La momentul actual, mai mult de 10 milioane de oameni trăiesc cu acest diagnostic la nivel mondial. În România se estimează că avem în jur de 72.000 de pacienţi. Dr. Bianca Niţu, medic neurolog cu arii de interes în tulburări de mişcare şi patologii neurodegenerative, ne vorbeşte despre boala Parkinson, cum ajută exerciţiile fizice, dar şi ce tipuri de exerciţii ar trebui să facă pacientul bolnav de Parkinson.

Ce înseamnă boala Parkinson pentru pacient?

“În boala Parkinson apare o pierdere a neuronilor dopaminergici. Cu toate acestea, există un decalaj între momentul în care începe pierderea neuronilor şi  momentul în care apar  simptomele motorii ( lentoare în mişcare, tremor, rigiditate, etc). Motivul pentru care persoanele cu boala Parkinson nu prezintă simptome încă de la început se datorează capacităţii creierului de a compensa pierderea neuronilor dopaminici prin adaptare. De fapt, creierul se modelează de-a lungul vieţii ca răspuns la experienţă. Oamenii de ştiinţă numesc această capacitate de a schimba şi compensa neuroplasticitatea dependentă de experienţă”, Dr. Bianca Niţu, medic neurolog.

Recomandări

Lifting-ul pleoapelor cu accesorii de masaj: eficient sau nu? Un medic estetician explică

REGULAMENTUL CONCURSULUI „Când flora e ok, tu eşti ok!”

Exerciţii fizice pentru bolnavii cu Parkinson

În timpul activităţii fizice sunt activate circuitele motorii care utilizează dopamina. În cazul bolii Parkinson, chiar dacă nivelul de dopamină este mai scăzut, creierul  răspunde la activitate şi uneori găseşte noi modalităţi de a rezolva provocările de învăţare motorie, creând noi căi şi conexiuni.

Sportul este important pentru toată lumea, dar acest lucru este valabil în special pentru bolnavii de Parkinson, deoarece muşchii şi articulaţiile pot deveni rigide şi slabe. Cel mai bun mod de a vedea beneficiile este de a face exerciţii în mod consecvent. Fiecare ar trebui să facă cât mai multă mişcare indiferent dacă are boala Parkinson sau nu.

“La fel ca sportivii de performanţă, pacienţii  din stadiile iniţiale ale bolii  Parkinson  au nevoie de antrenor personal pentru a găsi programul de exerciţii adecvat împreună cu medicul neurolog şi kinetoterapeut”, explică Dr. Bianca Niţu.

 Cum ajută exerciţiile fizice?

“Pacientul ar trebui să discute orice plan de exerciţii cu medicul neurolog, specialist în tulburări de mişcare şi cu medicul de recuperare  medicală  înainte de a începe efectuarea anumitor exerciţii”, spune Dr. Bianca Niţu.

Exerciţiile fizice pot avea un efect neuroprotector, ceea ce înseamnă că pot încetini evoluţia bolii. Cercetătorii consideră că exerciţiile fizice pot întârzia debutul bolii Parkinson şi determină o progresie lentă, dacă sunt introduse mai devreme în strategia de tratament.

Un beneficiu la fel de important este  cel psihologic, deoarece  pacientul are sentimentul de control asupra  propriului corp şi a mişcărilor pe care le face, crescând semnificativ calitatea vieţii.

Practicarea exerciţiilor constant şi regulat este mai importantă decat alegerea activităţii în sine. Chiar şi o plimbare zilnică este o formă utilă de exerciţiu, deoarece îmbunătăţeşte flexibilitatea şi amelioreaza rigiditatea. Pe lângă intensitatea exerciţiului, o altă componentă care poate fi benefică este complexitatea exerciţiului. Este important ca pacientul să fie implicat cognitiv şi  chiar să  înveţe ceva nou. Unul dintre scopurile activităţii fizice este ca exerciţiile să fie privite ca o „modalitate de învăţare”, mai degrabă decât să faci mereu acelaşi lucru. Dobândirea de noi abilităţi, precum încercarea unui stil de dans, luarea unei lecţii de yoga,  tenis sau box,  ţinteşte anumite conexiuni din creier, îmbunătăţind sănătatea creierului.

Exerciţii fizice recomandate de medicul neurolog Bianca Niţu

Execiţii de stretching:

• Ameliorează  problemele de mers şi echilibru.
• Menţin flexibilitatea articulaţiilor şi reduc rigiditatea.

Exerciţii aerobice ( mersul rapid, alergarea, mersul pe bicicletă):

• Cresc ritmul cardiac  şi îmbunătăţesc circulaţia;
• Influenţează favorabil integritatea şi conectivitate cerebrală. Cei care au probleme cardiovasculare pot face aceste exerciţii cu acordul medicului neurolog şi cardiolog.

Exerciţii pentru dezvoltarea şi menţinerea forţei  musculare:

• Acest tip de  exerciţii se recomandă să fie efectuate după o evaluare în prealabil şi după un program bine stabilit, în funcţie de nevoile fiecărui pacient, sub o îndrumare atentă a unui kinetoterapeut sau antrenor personal. Exerciţiile se pot face sub propria greutate a corpului sau folosind  greutăţi. Exerciţiile reduc oboseala şi  îmbunătăţesc rezistenţa, ajută la pierderea  în greutate,  îmbunătăţesc sănătatea oaselor şi reduc riscul de osteoporoză.

Exerciţii care se concentrează pe echilibru şi controlul mişcărilor fine, în special a mainilor:

• Boxul poate fii unul dintre sporturile benefice pentru echilibru şi coordonare.
• Dansul poate fi văzut ca o alternativă la exerciţiile  fizice,  având un rol important în  îmbunătăţirea echilibrului, precum şi în socializare, ceea ce poate creşte complianţa pacienţilor pe termen lung.
• Nordic Walking îmbunătăţeşte atât simptomele motorii, cât şi pe cele non-motorii ale bolii, acţionând în special asupra freezing-ului şi instabilităţii posturale.
• Exerciţiile în apă îmbunătăţesc dizabilităţile motorii.

Persoanele cu boala Parkinson înscrise în programe de exerciţii cu durate mai mari de şase luni, indiferent de intensitatea exerciţiului fizic, au arătat câştiguri semnificative în echilibrul funcţional şi mobilitate în comparaţie cu programele cu durată mai mică.

Avantajele exerciţiilor fizice

• îmbunătăţirea posturii, a flexibilităţii  şi a echilibrului ( inclusiv reducerea numărului de căderi)
• reducerea oboselii, a fatigabilităţii  şi adoptarea unei stări  de spirit îmbunătăţite
• socializare şi creşterea calităţii vieţii
• mai puţine leziuni musculare şi articulare
• îmbunătăţirea funcţiei creierului şi a sănătăţii  mentale 

Reducerea depresiei şi  a anxietăţii

Se estimează ca cel puţin 50% dintre cei diagnosticati cu boala Parkinson vor experimenta o forma de depresie în timpul bolii lor şi pana la  40% vor avea o tulburare de anxietate.

Atât exerciţiile fizice, cât şi antrenamentele cognitive axate pe atenţie, memorie de lucru şi funcţie executivă, au un efect de îmbunătăţire a funcţiilor cognitive, reducând apariţia demenţei asociate bolii Parkinson. 

Datorită naturii multidimensionale a bolii Parkinson, fiecare pacient are nevoie de un management individualizat, un program oferit de mai mulţi profesionişti din diferite discipline, coordonat de  medicul neurolog specializat în tulburări de mişcare.

Nu este niciodată prea târziu să începeţi, iar beneficiile pot fi enorme.