Cum a fost zborul cu avionul în pandemie (cu copil mic) – ghid şi foto

Şi vine un moment în care trebuie să revii la viaţa normală (fiecare ştie propria definiţie), un moment în care trebuie să îţi înfrângi temerile pe care le aveai cu 2, 3 luni înainte atunci când o ieşire la supermarket te stresa precum examenul de Bacalaureat. Şi da, timpul curge, oamenii se adaptează şi mai încet sau mai rapid încep să circule. Doar că starea de pandemie încă este activă, virusul SARS-COV-2 încă este printre noi şi are noi victime zilnic în toată lumea.

Şi totuşi, unii trebuie să zboare cu avionul. Nu de plăcere ci pur şi simplu de necesitate. Iar alţii sunt însoţiţi şi de copii. Unii mai mari, alţii mai mici. Iată experienţa primului nostru zbor în pandemie.
Ei bine, pe noi – eu şi fiul meu de aproape 4 ani, vestea pandemiei de coronavirus dată pe 11 martie 2020 de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii ne prinsese tot aproape de aeroporturi. Cu doar 36 de ore zburasem cu avionul înapoi către casă. Însă, în România erau în jur de 100 de cazuri de coronavirus înregistrare în acel moment, iar noi veneam dintr-o zonă cu risc foarte, foarte scăzut de transmitere a virusului SARS-COV-2, cel care declanşează boala coronavirus. Din partea autorităţilor nu am avut indicaţii de izolare la domiciliu 14 zile, dar ne-am retras noi – am înţeles imediat amploarea fenomenului. De întâlniri cu familia, prietenii nici nu s-a pus problema în primele două luni. Şcolile, grădiniţele au fost închise, activităţi suspendate etc. Domino-ul pe care fiecare dintre noi l-a simţit pe pielea lui… Şi deodată, porţile lumii s-au închis.

Recomandări

Vacanţă în Insula Gotland, Suedia – comoara gourmet a Mării Baltice (GALERIE FOTO)

La poarta de îmbarcare în aeroportul Henri Coandă

Va trebui să fim flexibili cu planurile de călătorie în perioada pandemiei

Iar simplu gest de a cumpăra mâncare de la un magazin mai mare sau mai mic – cu măşti, mănuşi, geluri de dezinfecţie, spălarea cumpărăturilor – era un gest aducea anxietate ridicată. Şi într-o perioadă, gândul de a părăsi casa fie doar pentru aer curat, producea un stres foarte mare. Deşi, prin natura meseriei şi prin situaţia din viaţa personală călătoresc des (chiar şi cu un copil mic) gândul de a fi din nou într-un avion era la ani distanţă. 4 luni mai târziu însă a trebuit să zburăm din nou. Deja, ieşeam din casă mai puţin stresaţi, dar respectând mereu regulile de igienă şi distanţare socială.
Iată cum am procedat.
Am cumpărat biletele de avion din timp (probabil cu o luna jumătate înainte) pentru a beneficia de un preţ acceptabil. Nu am cumpărat la primul zbor anunţat pentru Berlin, ci la al 4-lea. M-am gândit că în timp, se implementează mai uşor regulile de igienă. Evident, nu am fost sigură că vom lua acest avion – putea să se anuleze zborul, etc. etc. Probabil, de acum înainte va trebui să fim foarte flexibili cu planurille noastre.
Am reînnoit cardul european de sănătate (card gratuit în baza asigurării de sănătate naţională pe care îl poţi folosi în caz de urgenţă la spitalele de stat din UE)
Tot cam pe atunci am cumpărat şi viziere (online, dintr-un supermarket, 14 lei/bucata).

M-am bucurat să găsesc un magazin unde se vinde presă deschis

Verificaţi înainte de zbor dacă aveţi nevoie de declaraţii speciale la destinaţie sau în ţara de origine

Nu o să vorbesc despre emoţiile pe care le-am avut înainte de zbor ci doar despre aspecte pragmatice ce pot fi folositoare.
Cu o zi înainte şi în ziua plecării am verificat cu atenţie dacă la intrarea în Germania este nevoie de declaraţii speciale. Momentan nu a fost. În funcţie de destinaţia finală, este posibil să existe reguli diverse (de la formulare de completat ori teste aleatorii pentru depistarea SARS-COV-2 etc).

Ce am pus în bagajul de mână

Pe lângă acte, bilete de avion, măşti, mănuşi de rezervă pentru mine şi copil, un gel dezinfectant pentru mâini cu 70% alcool. Ne-am luat apă de acasă (atunci când călătoreşti cu un copil mic este permis să treci prin filtre). Sticlele le-am pus în pungi, iar ambalajul l-am aruncat după de am trecut de filtrele de securitate. Am avut şi pachet cu mâncare tot de acasă.
Şerveţele dezinfectante am avut de asemenea.
Eu am purtat mască (fixată corect) şi vizieră (am mai văzut 8 persoane cu vizieră în afară de stuff). Micul deşi am încercat să-i pun două măşti, viziera nu a acceptat – aşa cum era de aşteptat. Pentru copii mici sub 5 ani nu este obligatorie purtarea măştii în spaţii închise, însă trebuie să verificaţi condiţiile impuse de fiecare aeroport, companie aerienă. Cea cu care am zburat noi, nu impune purtarea măştilor la copiii sub 12 ani.

Copilul nu a acceptat nici masca şi nici vizera mai multe de câteva minute. Dar s-a spălat conştiincios pe mâini.

Cum a fost în aeroport?

În momentul în care am zburat, în aeroportul Henri Coandă nu mai poţi avea acces cu maşina exact în faţa terminalului de plecări internaţionale. Trebuie să traversezi pe jos prin parcare până la zonele delimitate. De acolo în funcţie de ora zborului ţi se permite să mergi sau nu în aeroport. Noi am ajuns cu circa 2, 5 ore înainte. Ni s-a permis accesul imediat. Cum s-a deschis uşa aeroportului, m-au năpădit emoţiile şi am simţit cum ochii îmi sunt invadaţi de lacrimi. Am visat la momentul în care porţile lumii se vor deschide.
Pe podele sunt marcaje cu distanţa ce trebuie respectată. Deşi oamenii au tendinţa de a se înghesui, dacă le atragi atenţia imediat fac un pas în spate. Cam 80% dintre oamenii din aeroport pe care i-am văzut purtau masca corect (să acopere nasul şi gura).
La prima baie liberă, ne-am spălat serios pe mâini cu apă şi săpun. În zona de aşteptare, nu se pot ocupa toate scaunele. Este bine să fiţi îmbrăcaţi şi încălţaţi comod şi să aveţi la îndemână o eşarfă pe care să o folosiţi dacă vă este răcoare. Şi nu uitaţi, din cauza aerului condiţionat multe persoane strănută.

Respectaţi semnele de marcaj

Ce a făcut copilul în aeroport şi avion?

Ştiam cât de mult îi place copilului în aeroporturi şi în avioane. A se citi cât îi place să exploreze. Aşadar faptul că am avut un mic cărucior cu noi a fost de folos. Deşi, în primul magazin a evadat şi mi-a spus clar ce îşi doreşte. Am negociat şi i-am cumpărat o jucărie (am şters-o cu şerveţele dezinfectante), pentru a îi menţine o stare de bine. Şi foarte important, dacă adulţii ce însoţesc copilul sunt calmi, relaxaţi în timpul călătoriei şi copilul va fi la fel cel mai probabil.
În avion, am şters măsuţele şi scaunele cu şerveţele dezinfectante, am mai folosit şi noi gel pentru mâini. Băieţelul a dormit aproape tot timpul zborului. Iar eu nu ştiam ce să fac mai întâi, să privesc norii (am capturat ploaia de deasupra norilor), să citesc revista mea preferată (pe care am găsit-o în aeroport şi am cumpărat-o) sau să dorm.

Imagine din avion

Cum a fost în aeroportul de destinaţie?

Ca şi în aeroportul din Bucureşti, numărul persoanelor din autobuzele ce te duc în avion este mai redus (deci se aşteaptă mai mult), distanţa se păstrează regulamentar. La controlul paşapoartelor totul a decurs normal – este momentul în care trebuie să dai masca jos. Există dozatoare automate cu dezinfectanţi din loc în loc. Însă, spălarea mâinilor cu apă şi săpun este de bază. Am încercat să nu atingem faţa şi nasul cu mâinile neigienizate. Atât cât s-a putut. Familiile cu copiii mici nu mai au prioritate la controlul paşapoartelor în timpul pandemiei (asta ni s-a spus în aeroportul de destinaţie). Imediat ce am ajuns acasă, ne-am spălat, am pus hainele noastre în maşina de spălat. P.s. nu voi uita niciodată cum doi îndrăgostiţi s-au sărutat cu măştile pe faţă la revederea în Berlin. 

Dozatoare automate de dezinfectant în aeroportul din Berlin