Manualul de diagnostic şi statistică al tulburărilor mintale – publicat de Asociaţia americană de Psihiatrie – spune că orice tulburare anxioasă este însoţită de atacuri de panică, acestea fiind perioade scurte în care există debutul unei frici sau terori intense, adesea asociate cu senzaţia de moarte iminentă şi dorinţa de a scăpa. Alina Iliescu, psihanalist, ne-a explicat pe larg în acest interviu despre cauzele, dar şi ce putem face pentru a reuşi să trecem printr-un astfel de atac de panică. Şi, bineînţeles, cum putem să scăpăm de ele.
În decursul acestor atacuri de panică sunt prezente simptome precum: scurtarea respiraţiei, palpitaţii, durerea sau disconfortul precordial, senzaţiile de sufocare sau strangulare şi frica de a nu înnebuni sau de a nu pierde controlul.
Ceea ce este considerată caracteristica esenţială a unui atac de panică este o perioadă distinctă de frică sau disconfort intens, acompaniat de cel puţin 4 dintre cele 13 simptome somatice sau cognitive care apar brusc şi ajung la intensitate maximă în decurs de 10 minute:
– palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
– transpiraţii;
– tremor sau trepidaţie;
– senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
– senzaţie de sufocare;
– durere sau disconfort precordial;
– greaţă sau detresă abdominală;
– senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
– derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi)
– frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
– frica de moarte;
– parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
– frisoane sau valuri de căldură.
Psihanalistul Alina Iliescu ne-a explicat, din perspectivă psihologică, când apar atacurile de panică, ce tipologie de oameni sunt predispuşi acestora, cum debutează un astfel de episod şi ce e de făcut pentru a ne calma, dar şi care sunt riscurile de a nu lua în serios atacurile de panică.