11 efecte ale lipsei de încredere în sine, explicaţiile psihologului

Tezaurul uriaş, pe care omul îl deţine, este pierdut prin mai multe metode pe care le poate observa zilnic în activităţile sale, cum spune el: importante. Acesta este format tot din anumite materiale, doar că nu sunt externe lui, ci interne, intrinseci. Acestea sunt aptitudinile lui de a face, gândi, mişca, răbda, simţi etc.

Potrivit psihologului Alexandru Pleşea, aceste valori cresc sau se pierd în funcţie de numărul de ocazii cu care sunt folosite. Unul care le foloseşte, fiind lucrător într-un mediu limitat, unde realizează o muncă simplă, de rutină, le va dezvolta mai puţin decât unul care le munceşte mai mult timp fiind arhitect, preot sau inventator.
“Tezaurul lui corespunde cu transformarea momentului într-unul de virtute: de la visător la prezent, de la nerăbdător la răbdător, de la leneş la muncitor, de la bârfitor la introspectiv, de la neatent la vigilent, de la fricos la curajos. Toate aceste transformări sunt lepădarea de ce ai fost, pentru ce vrei să devii. Ele sunt oportunităţi de creştere a încrederii de sine, adică de a face orice simte, vrea, gândeşte omul.

Netransformarea acestora şi lăsarea momentului fără la a-l ridica în virtute, este drumul spre înapoi, nu spre înainte. Astfel, lipsa încrederii de sine începe, ca un şarpe viclean, să te strângă în puterile sale proprii, fără a-i şti încă puterea. Cu toate astea, având încă loc să respiri, însăşi acţiunile tale zilnice nefiind pentru expansiune şi ieşirea din puterea lui, ci fiind încet şi sigur absorbit de ce fac alţii, nu de ce vrei tu, te vei trezi din ce în ce mai înlănţuit. Însăşi atenţia în afara ta mai des şi mai puţin în tine, este strângerea şarpelui care se va simţi curând”, explică psihologul Alexandru Pleşea.

Recomandări

Semne prin care îţi dai seama că eşti într-o relaţie disfuncţională

De ce e bine ca părinţii să ceară iertare copiilor, atunci când (le) greşesc, opinia psihoterapeutului

Efectele lipsei de încrederii de sine sunt observabile cu uşurinţă:

•  Vorbesc prea mult despre mine şi mai puţin despre alţii.
•  Caut sa strâng fără să dau.
•  Apar cu masca zâmbetului, ca în social media, în loc să arăt cum arăt de fapt.
•  Îmi deschid cuvintele doar dacă sunt întrebat.
•  Zic multe şi fac puţine şi, mai ales, uit de dorinţele mele.
•  Închid porţile oportunităţilor pentru că nu investesc încredere în alţii (neavând în mine).
•  Ies în evidenţă prin bunuri materiale, nu prin fapte sau virtuţi.
•  Construiesc doar imaginea exterioară, fără să caut practici pentru sufletul meu.
•  Uit de responsabilitatea pe care o asum: căsătorie, job, copii, parteneriate.
•  Îmi otrăvesc, din pură ignoranţă şi neatenţie, corpul cu substanţe plăcute şi toxice sau cu emisiuni amuzante şi neproductive viitorului meu.
•  Nu dau tot ce pot da acum, în acest moment. Doar fac ce am făcut ieri.