Anxietatea socială e diferită de timiditate. Ce simptome are o persoană anxioasă și ce strategii ajută la ameliorarea acestora

Anxietatea socială este o problemă reală și nu e sinonimă cu timiditatea. Dacă v-ați petrecut toată viața cu gândul că sunteți timizi, cum vă puteți da seama că e vorba de mai mult de atât? Dacă sunteți părinții unui copil timid, cum știți dacă ar trebui să vă faceți griji sau nu în privința lui?

Ruxandra Comşa, psiholog clinician și psihoterapeut, ne spune cum deosebim anxietatea socială de timiditate și cum pot fi ameliorate simptomele.

Ce este anxietatea socială și care sunt efectele acesteia

Persoanele care suferă de anxietate socială se simt foarte inconfortabil în situațiile sociale, au senzația că ceilalți îi judecă, că vor face o impresie proastă și că se vor face de râs. Sunt extrem de neliniștite, tensionate și chiar îngrozite atunci când se află în anumite sau în majoritatea situațiilor sociale. Teama este atât de puternică, încât le determină să evite situațiile generatoare de anxietate.

Recomandări

Psihoterapeut Bogdana Bursuc: „Anxietatea socială înseamnă în principal teama de a fi judecat de ceilalţi”

Depresia doare, la propriu! Ce efecte fizice poate avea depresia

Copilăria este perioada în care ne formăm abilitățile sociale de care vom avea nevoie ulterior. Copiii care suferă de anxietate socială adesea nu-și dezvoltă abilitățile sociale adecvate.

Ca adulți, e posibil ca ei să fie deja obișnuiți să sufere de teamă în situațiile sociale și să-și creeze un tipar comportamental de evitare, ferindu-se de interacțiunile sociale și simțindu-se în siguranță în izolare sau solitudine, chiar dacă acestea sunt resimțite acut ca fiind dureroase.

Un adult afectat de anxietate socială își dorește adesea compania celorlalți, suferă de singurătate, dar întâmpină dificultăți majore în interacțiunile sale sociale.

Efectele în domeniul formării școlare, al evoluției profesionale, independenței financiare și al relațiilor personale pot fi majore. O persoană care suferă de anxietate socială poate fugi de interviurile de angajare sau se poate bloca atunci când trebuie să vorbească în public, poate refuza posturi care cer interacțiunea cu ceilalți, poate avea un cerc de prieteni extrem de restrâns sau inexistent, își poate găsi cu greu un partener sau își poate petrece viața singură. Adesea, anxietatea socială duce la o existență solitară și, drept urmare, la depresie sau dependențe de alcool sau alte substanțe.

Din păcate, tocmai anxietatea socială e cea care împiedică persoanele afectate de ea să caute ajutor, deoarece studiile arată că aproape 70% dintre persoanele care suferă de anxietate socială pot fi tratate cu succes cu ajutorul psihoterapiei.

Adeseori, anxietatea socială este trecută cu vederea și de persoana afectată, și de familia ei ca și cum ar fi vorba doar de o timiditate excesivă. Oamenii nu își dau de multe ori seama că e vorba de o tulburare afectivă și că aceasta poate fi tratată.

Anxietatea socială versus timiditatea: cum faceți diferența?

În general, se poate face distincția între cele două prin intensitatea anxietății/senzației de teamă, a comportamentului evitant și a măsurii în care această afectează funcționarea individului, respectiv cât de mare este impactul negativ asupra diverselor domenii ale vieții persoanei în cauză.

Iată un exemplu pentru a înțelege mai bine cum deosebim anxietatea socială de timiditate!

Să spunem că urmează să țineți un discurs în public. Dacă suferiți de anxietate socială, e posibil să vă faceți griji timp de săptămâni sau chiar luni de zile înainte de eveniment și să nu mai reușiți să dormiți cum trebuie, iar la momentul evenimentului să prezentați simptome fizice de intensitate ridicată care să includă accelerarea bătăilor inimii, respirație îngreunată, să vă transpire palmele sau întregul corp, să tremurați de teamă etc.

În general, dacă e vorba doar de timiditate, odată cu trecerea timpului, în timp ce vorbesc și se acomodează cu situația inconfortabilă, persoanele care suferă de timiditate constată o diminuare a acestor simptome, ceea ce nu se întâmplă în cazul anxietății sociale.

Persoana care suferă de anxietate socială își dă seama că temerile sale sunt nefondate/excesive, dar este incapabilă să le controleze. Teama fiind atât de intensă, persoanele în cauză ajung adesea să recurgă la orice stratagemă posibilă pentru a evita situația generatoare de anxietate sau să fugă din ea.

Care sunt simptomele ce pot indica anxietatea socială?

Există trei categorii principale de simptome care indică anxietatea socială. Acestea sunt:

• Simptome fizice
• Simptome cognitive
• Simptome comportamentale

Simptome fizice și ce să faceți în privința lor

Principalele simptome fizice sunt înroșirea feței, transpirație excesivă, tremurături, tensiune musculară, bâlbâit sau tremuratul vocii, respirație îngreunată sau senzație de sufocare ca urmare a hiperventilației, gură uscată, palpitații sau ritm cardiac accelerat.

Există diverse modalități prin care aceste simptome pot fi diminuate sau ținute sub control, cum ar fi creșterea aportului de apă și respirația pe nas și nu pe gură în cazul simptomului de gură uscată, dușuri fierbinți, masaje regulate și practicarea de yoga sau exerciții de stretching pentru combaterea tensiunii musculare etc.

Simptome cognitive și cum pot fi corectate

Simptomele cognitive constau în tendința spre negativitate (biasul cognitiv al negativității), respectiv obiceiul de a trece cu vederea experiențele pozitive și a accentua aspectele negative ale unei situații. De exemplu, puteți ignora cât de mult au fost interesate persoanele cu care ați stat de vorbă de ce ați spus voi, doar pentru că nu toată lumea a râs la o glumă pe care ați făcut-o la un moment dat sau puteți avea senzația că toată lumea are abilități sociale excelente și că voi sunteți singurii care se fac de râs în situații publice.

Adesea, vedeți lucrurile doar în alb și negru, fără nuanțe de gri sau catastrofizați lucrurile: „sunt un ratat”, „o să mă fac complet de râs”, „dacă mă duc la petrecere, nimeni nu va vorbi cu mine”.

Aceste biasuri sau distorsiuni cognitive sunt erori în interpretarea evenimentelor, acțiunilor și intențiilor celorlalți și au un impact major asupra modului în care ne comportăm și relaționăm cu ceilalți.

În spatele lor se găsesc convingeri negative, adesea inconștiente, despre noi înșine care s-au format în interacțiunea cu ceilalți din copilăria noastră. Distorsiunile cognitive pot fi combătute rațional, dar ele necesită și o restructurare a sistemului de convingeri din interiorul nostru.

De exemplu, în copilăria noastră, adesea, am fost umiliți în fața celorlalți și s-a râs de noi. Deoarece această experiență repetată a avut un impact emoțional major asupra noastră, efectele au fost că noi ne așteptăm și acum ca ceilalți să ne judece, să ne critice și să ne umilească. Iar acest lucru ne face să ne comportăm într-un anumit fel și să reacționăm într-un anumit mod la ceea ce spun și fac ceilalți cu urmări fundamentale asupra relațiilor noastre cu profesorii, pe plan profesional și în viața noastră privată.

E nevoie să conștientizăm și să înțelegem acest tipar de gândire și sistemul de convingeri negative din spate pentru a-l putea transforma în mod fundamental.

Simptome comportamentale și modalități de diminuare a acestora

Cel mai important simptom din această categorie și cu impactul cel mai ridicat asupra vieții persoanei în cauză îl reprezintă comportamentul evitant/de fugă. Atunci când vă lăsați pradă anxietăți, începeți să evitați să vă puneți în situații care vă provoacă anxietate.

Din păcate, efectele sunt adesea o izolare din ce în ce mai mare pe plan personal și o diminuare semnificativă a rezultatelor pe plan profesional și educațional. Toate aspectele existenței unui individ sunt afectate.

Comportamentele limitante/de protecție pot însoți sau înlocui comportamentul evitant. De exemplu, puteți ocoli privirea interlocutorului vostru atunci când purtați o conversație sau puteți să-l bombardați cu o avalanșă de întrebări pentru a-i devia atenția de la voi către propria persoană.

O modalitate de a combate aceste comportamente ar fi să încercați să faceți exact contrariul a ceea ce vă dictează anxietatea. De exemplu, în loc să vă îmbrăcați cât mai anost ca să nu vă observe nimeni la o petrecere, purtați o bluză într-o culoare intensă, care să atragă privirile celorlalți. Puteți începe cu pași mici și face schimbări treptate, progresive în comportamentul vostru odată ce sesizați tiparul acestuia.

Anxietatea socială nu trebuie ignorată

Având în vedere consecințele majore asupra existenței unui individ pe toate planurile, anxietatea socială trebuie luată în serios și tratată. Dacă vi se pare că timiditatea de care suferiți este de fapt anxietate socială, e important să luați cât mai repede legătura direct cu un psiholog sau cu medicul de familie care să vă îndrume spre un psiholog sau psihiatru.

Atunci când simptomele anxietății sociale sunt lăsate netratate pentru o perioadă îndelungată, afecțiunea se poate agrava și există totodată riscul de apariție a unei depresii.

Nu uitați că psihoterapia asociată sau nu cu anxiolitice (medicație împotriva anxietății), în funcție de gravitate, poate fi foarte eficientă și poate conduce la îmbunătățirea semnificativă a calității vieții voastre.