Prunus dulcis sau migdalul, este un pom fructifer din familia Rosaceae. Fructele lui sunt de formă ovală, acoperite de o coajă groasă, iar în interior fructul conține un sâmbure tare.
Migdalul a fost cultivat deja în urmă cu 4000 de ani. În prezent este cultivat în California, din SUA, Bazinul mediteranean, Pakistan și Iran. În Germania, migdalul este plantat în podgoriile de viță de vie, unde este mai ferit de frig.
Pentru că au o valoare nutritivă foarte mare, migdalele sunt considerate unul dintre cele mai hrănitoare alimente. Sunt foarte bogate în vitamina E, complexul de vitamine B (inclusiv acid folic), vitamina D şi substanţe minerale, în special calciu, magneziu, potasiu, fier şi zinc; mai conţin antioxidanţi şi acizi graşi monosaturaţi.
Trebuie să se facă o diferențiere între migdalele amare și cele dulci. Migdalele dulci sunt acoperite de cuticulă de culoare brună aspră la pipăit, cuticulă care se poate îndepărta după opărirea fructelor. Migdalele se folosesc la prepararea și aromatizarea unor băuturi alcoolice, la lichioruri, marțipan.
Migdalele amare, spre deosebire de migdalele dulci din comerţ, nu sunt comestibile. Aceste fructe pot fi extrem de otrăvitoare, iar tentaţia de a le mânca poate fi foarte mare, având în vedere că migdalul (Amygdalus communis) se găseşte şi în unele zone cu climă caldă din ţara noastră, cum ar fi Oltenia, Dobrogea şi Banat. Dacă este înghiţită, o migdală amară eliberează în contact cu anumite enzime din corpul omenesc circa un miligram de acid cianhidric, o otravă extrem de puternică, cu acţiune rapidă. Doza mortală pentru un adult de 70 kg este de 50 mg de acid cianhidric. Zece sâmburi de migdale amare sunt fatali pentru un copil, iar 60 pentru un adult. Migdalele mare au un miros mult mai puternic, care ne ajută să le evităm.
S-a observat că un consum regulat de migdale reduce bolile cardio-vasculare, doza necesară fiind de cca. 20 g/zi. Această cantitate de migdale conține:
Pentru vindecarea unor afecțiuni, de la migdal se folosesc atât semințele, coaja de migdale cât și sâmburii. Semințele de migdal sunt mineralizante și ușor laxative, iar datorită proprietăților terapeutice ajută la vindecarea ulcerului gastric, gastritei, afecțiunilor digestive, tusei, afecțiunilor aparatului urinar și genital.
Migdalele mai sunt recomandate a fi folosite și în cosmetică, în special pentru hidratarea pielii. În acest scop se utilizează laptele de migdale.
Pentru că au o valoare nutritivă foarte mare, migdalele sunt considerate unul dintre cele mai hrănitoare alimente. Sunt foarte bogate în vitamina E, complexul de vitamine B (inclusiv acid folic), vitamina D şi substanţe minerale, în special calciu, magneziu, potasiu, fier şi zinc; mai conţin antioxidanţi şi acizi graşi monosaturaţi.
Migdalele sunt mult mai sănătoase consumate înmuiate şi decojite de pieliţă (aceasta se desprinde foarte uşor după înmuiere) decât uscate; în plus, prin înmuiere ele devin mai uşor de mestecat și de digerat.