Lipsa de educație sexuală, din perspectivă psihologică, are câteva componente în cadrul cărora există o sumedenie de întrebări legate de propria persoană, dar și de partener. De exemplu, informațiile legate de propriul corp, actul și ritualul sexual. Cu alte cuvinte, persoana în cauză nu își cunoaște cu adevărat corpul, nu știe exact ce o excită, ce o incită, cât, cum și în ce mod dorește să fie satisfăcută.
Apoi, există problemele de comunicare. Cum comunic ceea ce îmi doresc astfel încât să nu fiu judecată? Oare nu cumva, dacă voi spune cu adevărat ce îmi doresc, partenerul își va face o părere greșită despre mine, considerându-mă o femeie ușoară? Oare partenerul ce își dorește? Știe cu adevărat ce îi place? Este dispus să încerce lucruri noi care ar putea să îl satisfacă? Știe să îmi comunice până la capăt ceea ce îi place sau, atunci când nu fac ce trebuie, să mă îndrume în direcția potrivită?
În cadrul ședințelor de sexologie sau psihoterapie de cuplu, le vorbesc adesea pacienților despre scenariul sexual. Acesta cuprinde următoarele elemente:
După urmarea punctelor de mai sus, ce pot fi completate și cu alte informații sau pot fi reduse, în funcție de problemele cu care cei doi se confruntă, putem vorbi despre faptul că ambii parteneri și-au depășit modelele de creștere și dezvoltare de până atunci, reușind să ajungă la formula cea mai complexă ce le descrie propriile trăiri și fantezii. Dar pot astfel descoperi și care sunt dorințele partenerului și modul în care îl pot aduce pe acesta pe culmile plăcerii.
În fond, viața sexuală a unui cuplu presupune să primești și să oferi în egală măsură, astfel încât ambii parteneri să se bucure cu adevărat de o viață sexuală plină de satisfacții.