Partenerul tău și-a pierdut jobul? Psihologul Valeria Vîrlan explică cum să-l susții psihic eficient

În plină pandemie, pe lângă pierderea unei persoane dragi, îmbolnăvire, pierderea jobului este un eveniment ce produce un stres enorm atât din punct de vedere financiar cât și psihologic. În România, ca peste tot în lume, multe persoane s-au trezit fără loc de muncă peste noapte. Rolul partenerului de viață și al familiei se îngreunează. Care este atitudinea corectă? Cum poți ajuta partenerul care tocmai a rămas fără job? Am stat de vorbă cu psihologul-psihoterapeut, coach feminitate și dezvoltare personală Valeria Vîrlan.

CSÎD: Cum să susții un partener care și-a pierdut jobul?

Valeria Vîrlan: Onorându-i pierderea și fiind acolo să-l asculți în mod empatic, necondiționat și fără judecata și să-i oferi acel suport pe care el îl cere, în mod conștient și asumat.

Recomandări

”5 minute de furie blochează sistemul imunitar!” Valeria Vîrlan, psihoterapeut explică

Cristina Rusu a lăsat jobul dintr-o corporaţie pe un job în zone de conflict. Iată experienţele…

Pierderea unui job este urmată de o perioadă de ”doliu”

CSÎD: Pierderea jobului este echivalentă cu orice altă pierdere importantă din viața noastră?

Valeria Vîrlan: Pierderea serviciului este un doliu care cuprinde anumite etape necesare procesării și integrării: negare, izolare, furie, negociere tristete, acceptare și rezoluție.

Fiecare etapă a doliului trebuie trăită

CSÎD: Ce se întâmplă mai exact?

Valeria Vîrlan: În fiecare dintre aceste etape trăim anumite emoții și avem anumite comportamente. Atunci când le trăim în mod conștient procesul devine un pic mai ușor de dus și duce, finalmente, către o rezolvare în plan psihic. Altfel, poate apărea depresia, dependențele, ca modalități de deflecție etc.

Partenerii de viață nu trebuie să scurteze perioada de tristețe de după pierderea doliului

CSÎD: Tendința partenerului de viață este de a-l ajuta să sară peste etape… Este ok?

Valeria Vîrlan: De multe ori, din exces de zel (noi numim asta în psihologie „complexul salvatorului”) interferăm cu procesul partenerului, încercam să-l protejăm, să-i scurtăm cumva aceste etape, sau sa „rezolvăm” noi în locul lui anumite aspecte. Ceea ce facem, de fapt, în acest mod, este că nu-i onorăm procesul și îi furăm lecțiile de viață și de evoluție personală. A fi acolo lângă el nu înseamnă să rezolvi problemele în locul lui, ci să te asiguri că el știe și simte că poate oricând să-ți ceară ajutorul pe care tu i-l vei oferi în măsura în care stă în puterea și capabilitatea ta.

A încerca să rezolvi problemele celuilalt, nu este soluția cea mai potrivită

CSÎD: Cu alte cuvinte nu putem fi salvatori chiar dacă ne dorim sincer…

Valeria Vîrlan: Ori de câte ori simțim nevoia să interferăm cu procesul celuilat este bine să ne oprim puțin și să ne întrebăm de unde vine această nevoie și ce spune ea despre noi: poate că ne simțim datori, poate că ne simțim importanți, poate că ne simțim utili, etc. În orice caz, acea tendință este despre noi și este nevoie să conștientizăm acest lucru înainte de a interfera cu procesul partenerului nostru.