Psihicul uman reacționează diferit în fața incertitudinilor emoționale, amenințărilor asupra sănătății, a nesiguranței financiare și a unor noi perspective. Bune sau mai puțin bune, încă nu știm. Suntem mai fragili emoțional acum decât în urmă cu câteva luni.
Marea provocare a acestei ultime perioade a fost nevoia constantă de adaptare la nou. Fiecare dintre noi a resimțit-o intruzivă în zona profesională, zona familială, zona relațională și, nu în ultimul rând, în zona personală.
Incertitudinea permanentă, lipsa soluțiilor eficiente, un sistem medical profund afectat și de această criză sanitară, situația școlilor, neîncrederea în autorități, toate acestea au contribuit la creșterea nivelului de stres și la accentuarea stărilor de tensiune în noi înșine, dar și în relațiile cu ceilalți.
Cu toții am fost nevoiți să ne creăm o nouă rutină, să ne specializam în alte domenii, să încercăm să ne disciplinăm emoțional și să privim tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru prin „ochelarii cu lentile pozitive”, atât cât o putem face acum. Pandemia a făcut să ne conștientizăm pe noi înșine și relațiile dintre noi și ceilalți mai bine decât orice formă de terapie.
Unii dintre noi am descoperit că putem petrece timp bun, calm și eficient doar cu noi înșine sau cu cei apropiați. Am readus în viața noastră simplitatea. Ne-am redescoperit ca ființe în relații, cu emoții și comportamente.
Am (re)învățat să gătim împreună, să facem sport, să stăm de vorbă unii cu ceilalți, să ne plimbam, să apreciem paharul de vin băut seara împreună la o poveste sau un film bun.
Am aflat pe cine ne putem baza dacă avem nevoie. Am (re)descoperit lucruri vechi sau mai noi despre noi înșine.
Familiile cu copii au petrecut mult mai mult timp împreună, chiar dacă nu întotdeauna le-a fost ușor.
Școala online a fost o provocare imensă atât pentru copii, cât și pentru părinți, mai ales dacă și aceștia au lucrat de acasă. Au avut nevoie să se reconfigureze cu spațiul, timpul, responsabilitățile. Au avut nevoie să se reconfigureze emoțional pentru ceva ce nu și-au programat. Neexistând opțiunea „alegere”, lucrurile trebuiau făcute.
Adaptarea la noul context a fost dificilă atât pentru părinți, cât și pentru copii. Au fost scoase la suprafață multe dintre frustrările părinților, dar și reacții ale copiilor pe care părinții nu au știut cum să le gestioneze.
Ca părinți însă, am aflat că putem să fim și altfel în relație cu copiii noștri. Un „altfel” mai înțelegător și mai apropiat de ei.
Din păcate pentru unele relații, perioada pandemiei a scos la iveală răni nevindecate ale partenerilor, ceea ce a dus la despărțiri sau divorțuri. Constrângerile resimțite în această perioadă au avut un efect negativ asupra psihicului fiecăruia.
O mică recomandare aș vrea să fac către cei care sunt în relații sau care își doresc o relație: să acorde atenție și să respecte spațiul personal al partenerului, pentru că, paradoxal, tocmai această distanțare ne apropie și mai mult. Ne armonizăm cu celălalt atunci când suntem în armonie cu noi înșine.
Am fost curioși să aflăm cine sunt cei cu care avem o relație. Ne-am redefinit relațiile.
Dacă ar fi să menționăm și alte lucruri pozitive ieșite la suprafață în această perioadă, acestea ar fi digitalizarea majorității activităților, rolul telemedicinei, care a devenit din ce în ce mai activ și mai important, apariția unor noi idei de business, oamenii de afaceri devenind mult mai atenți la nevoile imediate ale consumatorilor.
Am economisit bani pentru că s-a gătit mai mult acasă, iar cheltuielile cu distracțiile au fost minimizate. Am putut face turism și la noi în țară. Am citit mai mult. Avem timp mai mult, suntem mai conștienți de noi înșine.
Cred că acum suntem mai pregătiți emoțional să facem față la ceea ce urmează. Nu știm cum va fi. Nu știm cum vor evolua lucrurile. Dar cred că vom fi mai puternici. Deja am trecut de șocul provocat de primele luni ale pandemiei. Unii am învățat ceva în aceste luni, alții încă mai avem nevoie de niște lecții. Unii am schimbat, alții suntem pe drumul către schimbare. Dar cred, în esență, că am învățat că ne putem adapta și că putem face față chiar și situațiilor care ne iau pe nepregătite.