Despre bărbații care devin tați și fricile, sentimentele, trăirile lor se pot scrie romane. La fel ca și în cazul femeilor care devin mame. Despre copiii crescuți fără tată sau fără mamă se pot scrie alte mii de romane. Și cu toate acestea, unii dintre am crescut fără (sau unul dintre) părinți sau creștem copiii fără tatăl sau mama biologică. Însă, în aceste cazuri, copiii pierd. De data aceasta, am stat de vorbă despre importanța prezenței tatălui în viața copilului cu Diana Lefter, specialist în educație
CSÎD: La apariția copilului, unii bărbați se retrag din scenă – cu sau fără zgomot. De ce oare?
Diana Lefter: Într-adevăr uneori se poate să devenim părinți mai devreme decât plănuisem… Sau să ne dăm seama că acest rol nu este atât de ușor pe cât părea la prima vedere și să alegem să renunțăm. Dacă ne uităm în istorie, bărbaților, cu atât mai mult le era permis să abandoneze rolul de părinte, lăsând asta în grija exclusivă a femeilor. Din fericire asta nu se mai întamplă azi, și bărbații sunt tot mai implicați în creșterea și educația copiilor.
CSÎD: Ce trebuie să știu un tată care abandonează familia, copilul?
Diana Lefter: Cei care aleg totuși să părăsească familia și implicit copiii trebuie să știe faptul că îi vor marca pe aceștia negativ din multe puncte de vedere.
CSÎD: Ce pierde copilul care nu are un tată mereu alături?
Diana Lefter: Dacă vorbim despre pierderile copilului, acestea sunt multe si diverse. În primul rând pierde șansa de a crește într-o familie echilibrată, în al doilea rând pierde posibilitatea de a vedea, analiza, studia energia masculină. Acest copil va afla greu, sau poate niciodată cum este să aibă parte de grija, protecția, siguranța pe care un tată o oferă familiei sale. Va avea o imagine distorsionată despre ideea de cuplu/familie, de asemenea este posibil să crească cu imaginea unei mame care să-și fi pierdut din atributele feminie și cu imaginea unui tată care și-a abandonat acest rol.
CSÎD: Deci l-ar putea influența în viitoare viață de părinte….
Diana Lefter: Acestea sunt două imagini ale adultului – mama epuizată, tatăl lipsă – cu care se poate identifica foarte ușor la vârsta maturității. Iar din asta poate rezulta o viață dezechilibrată, cu relații toxice și stima de sine scăzută.