Boala silențioasă care ne macină oasele. Ce rol joacă vitamina D și nivelul de estrogeni?

Sezonul rece înseamnă bucurie, sărbătoare, dar și îngheț care poate duce la căzături și, din păcate, fracturi!

În următoarea perioadă, mai mult decât oricând, cei care suferă de osteoporoză sunt extrem de vulnerabili. În cazul lor, riscul de fracturi este mai crescut, cel mai frecvent la nivelul șoldului, încheieturii mâinii, dar și la nivel vertebral, prin tasare.

Screeningul este esențial, deoarece osteoporoza este o boală „silențioasă”: până la o fractură, nu se simte durere sau disconfort.

Recomandări

Fractura de şold la persoanele cu osteoporoză duce la deces în 20% din cazuri

Dr. Oana Căpraru, medic specialist endocrinolog, detaliază factorii care duc la instalarea afecțiunii și tratamentul indicat.

Vitamina D și nivelul de estrogeni influențează densitatea osoasă

Densitatea minerală osoasă (DMO) maximă este achiziționată începând din copilărie și în timpul dezvoltării pubertare, de aceea este nevoie de un aport adecvat de vitamina D și calciu. Urmează apoi o perioadă de stabilitate a densității la vârsta adultă, dar după vârsta de 40 de ani apare un declin al acesteia la ambele sexe. Apariția menopauzei, prin deficitul de estrogeni, induce o pierdere mai accelerată a masei osoase, explică dr. Oana Căpraru.

La nivel global, osteoporoza cauzează peste 8,9 milioane de fracturi anual, ce corespunde unei fracturi la fiecare 3 secunde, conform unui studiu din 2006.

Se recomandă evaluarea factorilor de risc pentru fractură în cazul tuturor adulților, în special femeilor aflate la menopauză, bărbaților cu o vârstă peste 60 de ani sau în cazul oricărui individ care prezintă o fractură de fragilitate (o fractură fără un traumatism major, de exemplu prin cădere de la o diferență mică de nivel).

Afecțiuni care duc la pierderea densității osoase

• Deficitul de vitamina D și aportul inadecvat de calciu
• Bolile intestinale ce previn absorbția corectă a nutrienților și vitaminelor
• Bolile renale cronice
• Anorexia nervoasă
• Amenoreea indusă de efortul fizic excesiv (uneori și în cazul sportivelor de performanță)
• Imobilizare îndelungată în copilărie
• Pubertatea tardivă
• Fibroza chistică
• Sindromul Marfan
• Spondilită anchilopoetică

Factori care cresc riscul de fractură

• Vârsta avansată
• Antecedente personale de fracturi
• Terapia cu corticosteroizi (pe o perioada mai mare de 3 luni)
• Istoric parental de fracturi
• Fumatul activ
• Greutate scăzută (
• Consumul excesiv de alcool
• Artrită reumatoidă
• Cauze de osteoporoză secundară (excesul de hormoni tiroidieni netratat, diabetul zaharat tip 1 insulino-necesitant, hipogonadism sau menopauză precoce la boala Crohn).

Cum diagnosticăm și investigăm osteoporoza?

Odată stabilit riscul crescut de fractură al pacientului, se determină densitatea minerală osoasă. Metoda de diagnostic standard este densitometria osoasă prin dublă absorbțiometrie cu raze X (DXA).

Se efectuează la nivelul coloanei lombare sau/şi şold și în unele cazuri și la nivelul radiusului. Densitometria cu ultrasunete la nivel calcanean nu trebuie substituită metodei DXA, deoarece nu are valoare diagnostică şi nici valoare de screening.

Pacienții sunt îndrumați apoi spre medicul endocrinolog pentru investigații suplimentare (laborator și imagistică) și excluderea unor cauze secundare de osteoporoză. În unele cazuri poate fi necesară și o radiografie de coloană vertebrală pentru a evidenția tasări vertebrale.

Cum prevenim și tratăm osteoporoza?

În primul rând, dieta trebuie monitorizată atent, iar suplimentarea cu calciu trebuie să fie adjunctă tratamentului medicamentos atât la femeile cu osteoporoză, post-menopauză, cât și pentru prevenția pierderii osoase. Vitamina D este la fel de importantă deoarece ajută la absorbția calciului și este esențială pentru sănătatea oaselor, avertizează dr. Căpraru.

Lipsa activității fizice – imobilizarea prelungită determină o pierdere accelerată a densității minerale osoase în special la vârstnici, de aceea se recomandă activitate fizică zilnică moderată pentru a crește forța musculară și a crește densitatea minerală osoasă.

Stilul de viață – având în vedere asocierea dintre tabagism și risc de fractură, se recomandă stoparea fumatului și reducerea aportului de alcool.

Tratament farmaceutic antiosteoporotic este recomandat pacienților cu scor T sub -2.5 DS sau cu istoric de fractură de șold sau tasare vertebrală.

Medicamentele utilizate pot să prevină resorbția osoasă (antiresorbtive) sau pot să stimuleze formarea de os nou (anabolice). Cei mai cunoscuți agenți antiresorbtivi sunt bifosfonații.

Administrarea acestora se poate face fie zilnic, săptămânal, lunar sau chiar și anual, în anumite condiții, dar este necesară monitorizarea periodică a pacienților.