Revelionul 2020 e unul special: e Revelion în pandemie. Ne este foarte greu tuturor, dar mai ales celor care sunt singuri. A fi singur(ă) de Revelion este cu atât mai greu! Trecerea dintre ani e un moment festiv în care ne dorim să fim alături de cei dragi, dar atunci când nu avem un partener de cuplu, acesta poate fi un Revelion dificil. Simona Preda, psihoterapeut, a răspuns câtorva întrebări și a făcut câteva recomandări pentru cei care sunt singuri de Revelion.
Ce se întâmplă doctore: Ce pot face persoanele fără partener în seara de Revelion pentru a nu se simți prea singure, ținând cont că este și pandemie?
Psihoterapeut Simona Preda: Este un prilej foarte bun pentru cine e singur(ă) de Revelion să apeleze la resursele din viața lor, la cercul apropiat, la familie. Recomand, în ciuda faptului că este pandemie, să ne găsim un cerc alături de care să petrecem ultimele momente din anul care trece, pentru că nu conteaza cantitatea de oameni din jur, ci calitatea momentelor. Iar calitatea poate fi definită de lucruri care au sens și care se pot întâmpla și la o masă cu trei, patru prieteni.
C.S.Î.D.: Ce tipologii de persoane sunt cele mai afectate de singurătate?
S.P.: Persoanele care au un fond de anxietate preexistent și au nevoie de siguranța relațiilor sau persoanele care sunt extrovertite, iar acum sunt nevoite să restrângă interacțiunile umane cu siguranță întâmpină mai multe dificultăți și sunt mai afectate de singurătate.
Cred însă și faptul că într-o măsură mai mică sau mai mare, conștient sau nu, cu toții suntem afectați de această perioadă.
C.S.Î.D.: Ce recomanzi în funcție de tipologia fiecăruia?
S.P.: Recomand focalizarea pe resurse și depășirea unei limite de confort care presupune a exprima persoanelor dragi ceea simțim. Adică un telefon, o întâlnire virtuală, un mesaj prin care să spunem că avem nevoie de cineva care să ne asculte sau să ne dea un sfat sau doar să fie acolo pot face minuni. Problema este adesea că nu știm să cerem, nu am fost obișnuiți să “promovam” vulnerabilitatea și avem senzația că este un semn de slăbiciune a cere cuiva suport emotional sau de orice alt fel.
C.S.Î.D.: Ce ar tebui să facă cineva pentru a nu mai fi singur?
S.P.: Să riște. Cred că una dintre cele mai mari provocări este să riscăm să fim răniți. Persoanele singure care nu reușesc să mai lege o perioadă lungă de timp relații este foarte posibil să fi experimentat în trecut relații care au lăsat urme, iar acum metoda de protecție inconștientă să fie tocmai Singurătatea pentru că acolo nimic nu îi pot atinge. Practic, când suntem singuri, ne închidem în carapacea noastră și ne ascundem în spatele job-ului, relațiilor inconsistente, obiceiurilor și rutinelor care ne satisfac pe moment, însă nu aș vrea să generalizez sau să prescriu o idee fixă pentru că acest lucru este unic în cazul fiecărei vieți și persoane în parte.
C.S.Î.D.: De ce sfârșesc prea multe persoane singure? Poate au așteptări prea mari sau, cum ai spus, nu vor să fie rănite?
S.P.: Cred că este un subiect atât de complex, încât nu aș putea pune degetul concret pe ceva. Singurătatea depinde foarte mult de experiența noastră primară cu persoanele care ne-au crescut pentru că atașamentul se formează în primii ani de viață și influențează modul în care noi relaționăm. Așadar, aș sugera o explorare a stilului în care iubim, pentru a vedea o imagine complexă și de ansamblu.
Apoi, aș merge pe partea de investiții. Să ne întrebăm unde ne investim energia în timpul zilei? În singurătate și ideea de singurătate și cât de greu este să ai o relație sau în posibilitatea ca acea relație să existe, să devină realitate? Atâta timp cât relația devine ceva greu de obținut, este foarte posibil ca inconștient să ne sabotăm să o atragem în viața noastră. Merită să ne abandonăm și să lăsăm Universul să își facă treaba. Însă pentru acest lucru este nevoie uneori de ghidaj, în special în cazul persoanelor cu un trecut relațional dezorganizat.