În mulți ani, refuzam sarmalele pentru că sunt un preparat ”greoi” și cumva ieșit din tiparele alimentației moderne. O singură dată le-am gătit în România dar în forma lor raw vegană (pe bază de semințe de pin și frunze de viță de vie). Și totuși, am redescoperit sarmalele și le-am și preparat la 1.400 de km distanță de București, pe meleaguri străine. Ca mine și milioane de alți români din diaspora.
Deși e dimineață, ora micului dejun, deschid cu plăcere oala cu mâncare. Și cu grijă. Este precum o ”comoară”. Este plină de sarmale. Și nu mănânc. Doar inspir. Dor. Dorul de România.
Nu credeam că acest preparat culinar simbolic la români capătă atâta valoare când ești departe de ai tăi. Și că stărnește atâtea sentimente. Și chiar lacrimi. De dor. Și că sarmalele îți dau încă un motiv să îi auzi vocea celei mai blânde ființe din viața ta – bunica. Care își explică cu sârg cum să faci umplutura de sarmale, dar și să alegi cu grijă foile de varză murată. ”Și să le faci micuțe, așa mai elegante, mamă”. Chiar dacă vocea este doar la telefon, te conectezi.
Pentru prima oară în viață am gătit sarmale când nu mai locuiam în România. Și mi-am dorit să fac acest preparat culinar, deși am străbătut orașul în care mă aflam o oră pentru a ajunge la magazinul românesc. Acolo am fost sigură că voi găsi varză murată. Între timp, am observat că și la magazinele cu mâncare turcești găsești cu ușurință foi de varză murată dar și foi de viță de vie. Am avut și încercări de a face sarmale din varză dulce proaspătă (un alt tip decât cel popular la noi) dar fără prea mare succes din cauza lipsei de elasticitate a frunzei opărite.
Sarmalele în Berlin în foi de varză din Serbia, cumpărate de la un magazin turcesc și varză murată tocată nemțească
De altfel, foarte mulți români din diaspora au grijă ca măcar de Sărbătorile de Iarnă și poate și de Paște să nu le lipsească sarmalele de pe masă. Unii le aduc din țară, alții le conservă în țările în care trăiesc după rețetele din familie. Și nu că țările în care trăiesc nu au preparate culinare alese, ci pentru că le este dor. Și pentru că făcând sarmale duc mai departe o tradiție. Tradiția românească.