Când Miriam Mircea, profesor de limbi străine și fondator al unei agenții de pr, mi-a povestit cum a trimis peste 100 de CV-uri fără a primi nici un răspuns, am rămas fără respirație. Am înțeles cât de ”adâncă” este valea integrării în piața muncii într-o țară străină. Însă, Miriam este înzestrată cu voință și un umor fin amestecat cu (auto)ironie și face orice poveste să aibă final fericit. Chiar și propria poveste a găsirii unui job în Germania. Vă invităm să o cunoașteți!
CSÎD: Miriam, prezintă-te!
Miriam Mircea: Sunt Miriam, recent am prins cel de-al 37-lea trandafir în buchetul vieții, ca să parafrazez anumite urări, locuiesc împreună cu soțul meu în Germania din martie 2011. Am studiat în mare parte în România și un an în Franța, ca bursieră Erasmus. Sunt poliglotă, când eram mică voiam să mă fac polițistă, apoi arheolog, apoi detectiv. Am ajuns profesoară mai mult dintr-un fel de accident fericit.
CSÎD: Profesor de limbi străine în Germania. Când ai avut prima dată ideea să te muți din România?
Miriam Mircea: Ah, ca sa fiu sinceră, niciodată. Nu am dorit să mă mut în Germania sau să fiu profesoară… dar eu sunt întruchiparea zicalei “De ce ți-e frică nu scapi”. În sens pozitiv, desigur. Am decis să mă mut aici pentru că prietenul meu de atunci, actualul soț găsise o posibilitate de a-și începe cariera ca doctor și în cercetare. Eu oricum doream demult să plec din România și am simțit că era un moment de genul “acum ori niciodată”. Totul se întâmpla la final de 2010. În martie 2011 am ajuns în Germania și de atunci nu m-am uitat înapoi.
CSÎD: Deci mai mult Germania te-a ales pe tine?
Miriam Mircea: După cum spuneam mai sus, nu am dorit deloc să emigrez în Germania, planul meu fiind inițial să mă întorc în Franța sau să plec în Anglia. Însă așa e cu planurile… Germania a fost strict alegerea din cauza carierei soțului meu.
CSÎD: Cât de dificil a fost procesul de integrare?
Miriam Mircea: Nu știu, nu cred că am un răspuns concret. Aș minți dacă aș spune că a fost ușor și aș minți dacă aș spune că a fost dificil. Cred că a avut diverse valențe în funcție de dispoziția mea la momentele respective. Ceea ce pot atesta cu tărie este că a durat mai mult decât am crezut și că a fost un întreg proces de învățare cât și de descoperire pe plan personal, în speță testarea limitelor și a voinței.
CSÎD: Îmi spuneai că ai trimis peste 100 de CV-uri la un moment dat… Ce te–a făcut să nu te descurajezi pe termen lung?
Miriam Mircea: În primul rând nevoia de bani, căci nu doream să depind de alții și în al doilea rând, faptul că nu venisem în Germania să stau în casă și să gătesc. Nu că ar fi ceva rău în asta, însă nu era profilul pe care îl doream pentru mine. În plus, eu sunt o fire foarte ambițioasă, odată ce mă motivez cum trebuie. Și mai ales, am dorit mult să arăt tuturor ceea ce pot face românii, dacă sunt respectați și apreciați, referindu-mă la cei care aduc ceva de valoare unei țări adoptive și au un scop. Am avut susținerea familiei în momentele grele și mi-am amintit cine sunt: o persoană căreia îi place să lupte și care apreciază provocările.
CSÎD: Cum ai descrie imigrarea?
Miriam Mircea: Nu sunt genul de persoană care spune ceva doar pentru că sună bine sau că așa trebuie.
Imigrarea nu este o plimbare prin parc și nici un miraj. E un echilibru fin între succes și coșmar într-o țară străină.