Am stat de vorbă cu Cornelia Cîrlescu, psiholog, Institutul Oncologic București despre cum pacient cu cancer luptă pentru continuarea vieții, dar și despre regretele pe care le are.
CSÎD: Ce regrete au femeile cu cancer la sân pe care le consiliați?
Cornelia Cîrlescu: Cel mai mare regret este legat de pierderea sânului, pentru că este ceva foarte real, care se vede la nivel fizic. Modificarea schemei corporale este asociată cu o imagine a sinelui modificată, cu pierderea feminității și această stare de pierdere a unei părți vine cu stări de tristețe, de depresie, de regret. Apar apoi regrete legate de schimbarea contextului de viață, modificări ale relațiilor cu membrii familiei, cu prietenii, schimbări majore în plan social, emoțional, greu de gestionat.
CSÎD: Despre ce alte regrete mai vorbesc femeile aflate în această situație sensibilă?
Cornelia Cîrlescu: Sunt femei cărora le pare rău că nu s-au căsătorit, că nu au făcut copii, aspecte legate de exprimarea sexualității. Unele femei regretă că au acceptat să fie în relații disfuncționale, că nu au știut să se pună pe primul loc. Alte femei regretă lipsa grijei față de propria persoană, că nu și-au acordat atenție, că au ales un stil de viață neglijent sau că nu au apreciat viața, că nu au trăit așa cum și-ar fi dorit.
CSÎD: Cum se poate consola o femei după ce i-a fost extirpat un sân?
Cornelia Cîrlescu: Cheia este să ajungă la starea de acceptare a noii realități. Acum, acest lucru depinde mult de valoarea pe care a acordat-o și o acordă înfățișării, imaginii corporale. Este în regulă că simte tristețe, dar mai apoi este util să conștientizeze ceea ce este cu adevărat important, să privească către ce valori a scos la suprafață această conditie. Se pot orienta apoi către soluții care în trecut nu erau accesibile, precum protezele de sân, ce pot îmbunătăți aspectul estetic, sau reconstrucția mamara. De asemenea, pot să caute comunitățile femeilor care au reușit să depășească acest moment și să își dea voie să primească sprijin.