Locuitorii Finlandei, o țară cu un climat nordic foarte dur, au un cuvânt special pentru curaj extrem: Sisu. Sisu este mai mult decât curaj: înseamnă „a lua măsuri împotriva slăbiciunilor”, spune Emilia Lahti, o activistă și cercetătoare în psihologie din Finlanda. „Sisu reprezintă simbolul durității mentale”, explică cercetătoarea care și-a propus să exerseze acest curaj extrem alergând la un ultramaraton pe parcursul a 50 de zile în Noua Zeelandă.
Lahti s-a antrenat timp de doi ani pentru a fi într-o formă fizică perfectă și în ianuarie anul trecut a început o călătorie pe care puțini ar putea-o concepe măcar. Ea avea și un scop activist. Ca supraviețuitoare a violenței domestice, a ales să alerge pentru a sărbători puterea victimelor supraviețuitoare de pretutindeni și pentru a rupe tăcerea din jurul violenței interpersonale. Numele misiunii sale din Noua Zeelandă a fost „Sisu Not Silence” – Sisu, nu tăcere.
Cu toate acestea, Finlanda nu o pregătise pentru provocările din Noua Zeelandă care încă din prima zi i-a testat cu adevărat Sisu-ul, curajul extrem. Geografia sudică a Noii Zeelande este aspră, sălbatică și deluroasă, iar drumurile au avut o înclinare care i-a dat lui Lahti dureri de genunchi îngrozitoare aproape imediat. Vremea a fost, de asemenea, extrem de caldă. Picioarele i s-au umflat, iar rănile ei au devenit atât de profunde, încât, în timpul maratonului i-a căzut pielea în anumite zone. Echipa care îi asigura asistență nu era sigură că Lahti va putea reuși să ducă această provocare la bun sfârșit.
„Când am ajuns în ziua 10, durerea de pe partea inferioară a piciorului meu a devenit atât de puternică încât a trebuit să merg, șchiopătând. Și mi-am luat a doua zi, zi liberă.” A fost un pelerinaj uimitor din acel moment, a mărturisit Lahti. „Am înțeles că această durere pe care o întâmpinăm se va opri numai atunci când spunem: Destul! Veți avea dureri până veți reuși să spuneți: STOP”, a spus cercetătoarea care a recunoscut că în cei 2400 de kilometri parcurși în cele 50 de zile a murit și a înviat de 50 de ori.
Credem că a fi curajos prin sacrificiul de sine este singurul mod în care putem reuși. Acest tip de comportament ar putea duce la succes pe termen scurt, dar mai mult ca sigur duce la altceva pe termen lung: epuizare. Cercetările arată că tipul de comportament care vine odată cu sacrificiul de sine și autocritica duce de fapt la incapacitatea de a învăța din greșelile cuiva și de a te opri din încercările ratate. Este legat de anxietate și depresie și ne face să ne simțim înfrânți, atunci când greșim.
Cu toate acestea, există un alt tip de curaj care ne va duce mai departe, pe termen lung – ca să nu mai vorbim de creșterea fericirii în acest proces. Este fix acel curaj care este legat de auto-compasiune.
Iată lecția cheie pe care Lahti a învățat-o despre Sisu: „Nu este vorba de voință. Doar prin predare o putem găsi. A te preda înseamnă a te accepta așa cum ești, a renunța la încercarea de a determina rezultatul, a te ridica în picioare, a face tot ce poți și a fi în împăcat cu asta. Implică auto-compasiune, iar asta este ceea ce contează cu adevărat”.
Grija de sine nu te face lent sau auto-îngăduitor. Din contră, a avea grijă de noi ne permite să rămânem chiar mai curajoși, un timp îndelungat, arată cercetările.
Iată că surpriza majoră a constat în descoperirea că a avea grijă de tine este forma extremă de curaj!