Glaucomul: ce este, cum se diagnostichează și care sunt opțiunile de tratament

La nivel mondial, peste 12% din totalul orbirilor sunt provocate de glaucom, o afecțiune cu șanse mari de a fi vindecată, dacă este diagnosticată în stadiile incipiente. Din păcate, glaucomul are o progresie tăcută, ceea ce face ca, în țările dezvoltate, până la 50% dintre cei care suferă de această boală să nu fie conștienți de afecțiune. În țările slab dezvoltate, procentul acestora urcă până la 90%.

Cea mai frecventă cauză cunoscută a glaucomului este tensiunea intraoculară crescută. În general, glaucomul afectează persoanele peste 60 de ani. Astfel, primele simptome care apar sunt puse, de obicei, pe seama înaintării în vârstă.  În momentul în care simptomele se agravează iar pacientul ajunge la doctor, nervul optic este puternic afectat iar șansele de recuperare sunt reduse considerabil.

Câte tipuri de glaucom există?

Glaucomul primitiv este împărțit în două mari categorii: glaucomul cronic cu unghi deschis (GPUD – 85% din cazuri) și glaucomul primitiv cu unghi îngust (GPUI -15% din cazuri). Există și forme de glaucom secundar, care apare în asociere cu alte boli oculare.

Recomandări

Glaucomul: De ce să mergi regulat la consultul oftalmologic, după vârsta de 45 de ani

Dr. Andrei Filip: cum se tratează glaucomul VIDEO

Glaucomul cu unghi deschis nu are simptome de obicei, iar pacienții observă târziu că au o problema, când vederea periferică este grav afectată. În mod tipic apare „vederea în tunel” – în care se păstrează un grad de vedere centrală, dar pacientul nu mai percepe obiectele în periferie; acest aspect este periculos în viața de zi cu zi, întrucât pacientul începe să se lovească de obiectele pe lângă care trece. De asemenea, condusul mașinii devine o mare problemă.

În glaucomul cu unghi îngust, pacienții percep mai devreme anumite fenomene, precum durere oculară, cefalee, halouri în jurul surselor de lumină. În forma acută, de „atac acut de glaucom”, pacientul are dureri oculare mari, cefalee intensă, ochiul se înroșește, vederea scade semnificativ și apar greața și vărsăturile. Această formă acută de boală reprezintă o urgență care, netratată, duce la scăderea ireversibilă a vederii.

Cât de des ar trebui să realizăm un control oftalmologic de rutină?

După vârsta de 45 de ani ar trebui ca toți oamenii să facă un control oftalmologic la fiecare doi ani, iar după 60 de ani, un control anual.

„În ceea ce privește factorii de risc ce duc la apariția glaucomului, predispoziția genetică joacă un rol important la pacienții la care unul dintre părinți a avut glaucom. De asemenea, unele boli cronice, cum ar fi diabetul sau unele boli cardio-vasculare pot facilita apariția glaucomului, la fel cum și miopia mare sau hipermetropia mare,  prin conformația ochilor specifică de la caz la caz, pot să ducă la apariția glaucomului. O atenție deosebită trebuie acordată și antiinflamatoarelor corticosteroidiene. Administrate în mod prelungit, acestea au efecte adverse care duc la cataractă și glaucom,” menționează Dr. Monica Apostolescu, medic specialist oftalmolog, fondator Clario Oftalmologie, clinică membră AMI.

Cum se diagnostichează glaucomul?

Diagnosticarea glaucomului se face luând în considerare atât valoarea tensiunii intraoculare, dar mai ales evaluarea nervului optic.

În cadrul unei consultații obișnuite în cabinet, medicul oftalmolog evaluează vederea pacientului, măsoară tensiunea oculară și administrează picături de dilatare a pupilei, care permit ulterior examinarea nervului optic și a retinei.

Determinarea cu acuratețe a tensiunii oculare se face de către medic, prin atingerea ochiului cu un dispozitiv special (tonometru Goldman), după administrarea de picături anestezice. Există și metode de măsurare non-contact, folosite în examenele de screening.

Măsurarea grosimii corneei (pahimetria corneană) ajută la o determinare mai corectă a tensiunii oculare, la pacienții cu cornee subțire valoarea tensiunii fiind mai mare.

Glaucomul cu unghi deschis vs. glaucomul cu unghi îngust

Pentru a face diferența între formele de glaucom cu unghi deschis și îngust, medicul va aplica pe ochi o lentilă specială (tehnica se numește gonioscopie); astfel, pe lângă evaluarea gradului de închidere a unghiului camerei anterioare a ochiului, pot fi observate și elemente patologice care pot să influențeze evoluția bolii (vase de sânge, sinechii). O măsurare modernă, foarte precisă și nedureroasă a unghiului și volumului camerei anterioare, măsurare care nu presupune atingerea ochiului, se poate face cu un dispozitiv special – analiza Pentacam. Prin intermediul analizei Pentacam se scanează rapid partea anterioară a ochiului, oferind medicului informații prețioase despre anatomia acestei zone.

„Este bine să menționăm că există o formă rară de glaucom cu unghi deschis „cu tensiune normală”, în care nervul optic se degradează progresiv, fără ca pacientul să aibă valori presionale mari. În această formă de glaucom sunt implicate mecanisme vasculare. De aceea, întotdeauna, pentru a ști care este stadiul bolii, e nevoie să determinăm gradul de afectare a nervului optic.

Evaluarea acestuia se face prin analiză funcțională (prin câmp vizual computerizat) și structurală (tomografie de nerv optic). Câmpul vizual (perimetria computerizată) se realizează pentru fiecare ochi în parte, cu un aparat care evaluează sensibilitatea fibrelor nervoase periferice și centrale. Testul necesită atenția pacientului, durata acestuia fiind de aproximativ 10-20 de minute,” adaugă Dr. Monica Apostolescu.

Analizele pentru diagnosticarea glaucomului sunt decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate?

În țara noastră, pe baza biletului de trimitere de la medicul de familie și a cardului de sănătate, pacientul cu glaucom beneficiază de o serie de controale periodice și analize gratuite sau compensate (măsurarea tensiunii oculare, gonioscopia, pahimetria, câmpul vizual).

Costul investigațiilor necesare în glaucom poate să varieze în funcție de stadiul bolii și de afecțiunile oculare asociate pe care le poate avea pacientul. Aceste costuri pot fi mari la început, când se stabilește diagnosticul pentru forma de glaucom, ulterior, pentru urmărirea bolii, fiind necesare mai puține analize.

Care sunt opțiunile de tratare a glaucomului?

Tratamentul glaucomului constă, în general, în administrare topică de picături care au rolul să scadă tensiunea intraoculară. Există mai multe clase de medicamente și, în funcție de stadiul bolii, se pot asocia unul, două, trei sau chiar patru tipuri de picături.

Tratamentul topic antiglaucomatos este compensat de Casa de Asigurări de Sănătate. Atunci când tensiunea oculară nu poate fi scăzută cu tratament cu picături, se iau în considerare și medicamente pe cale orală (pastile) cu rol în scăderea presiunii intraoculare.

Sunt situații în care este indicată ca metodă complementară de tratament – terapia cu laser, cu rol în ameliorarea mecanismelor naturale de drenaj intraoculare. În funcție de tipul de glaucom, metodele cu laser pot fi reprezentate de: trabeculoplastie selectivă, iridotomie periferică, iridoplastie etc., fiind realizate cu dispozitive laser diferite.

Aceste metode nu sunt dureroase pentru pacient și se realizează în cabinet, sub anestezie locală. După aceste intervenții, pacientul urmează acasă, câteva zile, un tratament local cu picături. De cele mai multe ori, este necesară continuarea tratamentului topic antiglaucomatos și după procedurile laser.

Atunci când tensiunea oculară mare nu poate fi controlată prin aceste metode, medicul recomandă tratamentul chirurgical al glaucomului. Metodele chirurgicale folosite au rolul de a îmbunătăți sistemul de drenaj al ochiului și au eficiență mare în controlul tensiunii oculare. Cu toate acestea, sunt situații când chiar și după operația de glaucom pacientul are nevoie să folosească în continuare picături.