Intoleranța la lactoză se manifestă prin balonare, crampe, diaree sau greață. Ce supliment ajută la digerarea lactozei și ce alimente produc simptomele.
Laptele este unul dinte cele mai hrănitoare alimente, cu un conținut consistent de proteine, micronutrienti, calciu și carbohidrați. Astfel, nu este de mirare că acest superaliment este singurul folosit încă de la naștere.
Totuși, lipsa unui consum constant de lapte duce la producția redusă sau scăderea activității lactazei– enzima care descompune lactoza în două glucide mai mici, glucoză și galactoză, localizată pe suprafața celulelor care căptușesc intestinul subțire.
Se estimează că 70-75% din populația adultă are un nivel scăzut de lactază în organism deoarece, pe măsură ce înaintează în vârstă, majoritatea persoanelor nu mai pot digera complet lactoza.
Aceasta rămâne în intestin, fermentează și produce în mai puțin de 30 de minute manifestări neplăcute precum balonarea, diareea, crampele sau greață, cu alte cuvinte intoleranța la lactoză.
Intoleranța la lactoză presupune de fapt digerarea insuficientă a zahărului din lapte. O persoană cu alergie la lapte poate digera în mod normal laptele, însă sistemul său imunitar dă un răspuns alergic sau respinge una sau mai multe componente ale laptelui.
Deși majoritatea asociază lactoza doar cu laptele și derivatele din acesta, există alimente la care nu v-ați fi așteptat să o conțină și care ar trebui evitate în cazul în care aveți simptomele specifice acestei afecțiuni.
Printre acestea se numără: pâinea, cerealele, supele la plic, sosurile (ketchup, maioneză), muștarul, margarina, produsele de patiserie sau mezelurile preambalate.
Știați că în cazul derivatelor din lapte de tip iaurt, sana, brânză tare, brânză Cheddar/Colby sau parmezan, culturile prezente digeră lactoza sau mare parte din aceasta este scursă odată cu zerul și nu mai produce intoleranță?
În schimb, sortimentele de brânză proaspătă, nematurată (mozzarella, ricotta etc.) trebuie în general evitate sau înlocuite cu soia.
Pentru identificarea acestei afecțiuni, mai ales în cazul prezenței simptomelor specifice, există teste care măsoară absorbția de lactoză în sistemul digestiv. Unul dintre aceste teste presupune să bem dimineață, pe stomacul gol, un lichid care conține lactoză. Peste o jumătate de oră se măsoară cantitatea de glucoză din sânge, iar dacă această nu crește cu mai mult de 20 de puncte, diagnosticul este confirmat.
Un alt test este cel care măsoară cantitatea de hidrogen din respirație și poate fi folosit atât în cazul adulților, cât și al copiilor, mai puțin al bebelușilor. Dacă acesta are un nivel ridicat indică digerarea defectuoasă a lactozei.
Contrar percepției comune, intoleranța la lactoză nu este neapărat o afecțiune moștenită, ci se poate dezvolta și la maturitate, de cele mai multe ori în jurul vârstei de 20 de ani. Depistarea acesteia este dificilă din cauză că poate fi confundată frecvent cu alte boli, precum pancreatita, tulburările de absorbție intestinală sau colita.
O metodă simplă de a gestiona intoleranța la lactoză este administrarea a 1-2 comprimate de lactază – o enzimă naturală obținută din ciuperca Aspergillus oryzae cu rol în digestia glucidelor, în descompunerea lactozei și în susținerea sistemului imunitar, înainte de a consuma produsul sau alimentul care conține lactoză.
Acesta este un supliment alimentar eficient pentru persoanele cu intoleranță la lactoză, însă se poate administra și copiilor peste 4 ani (un sfert sau o jumătate de comprimat în funcție de vârstă și de recomandarea medicului).
Cantitatea de lactază de care este nevoie depinde de conținutul de lactoză al alimentelor pe care le consumați, precum și de producția proprie de lactază a organismului, însă efectul există numai pentru masa la care se administrează.