Insuficiența cardiacă și ratele de spitalizare și mortalitate. Ce putem face?

Insuficiența cardiacă (IC) afectează aproape 5% din populația României, adică aproximativ un milion de români. Dintre bolnavi, aproape jumătate mor în primii 5 ani de la diagnostic, ca urmare a complicațiilor cardiovasculare survenite (HTA, ischemie, aritmie etc.), a comorbidităților asociate (diabet zaharat, insuficiență renală, BPOC, fibrilație atrială) și a tratamentului instituit mult prea târziu sau a lipsei de aderență a pacientului la acesta.

Totodată, spitalizarea (reinternările) din cauza IC este foarte frecventă – în medie, un pacient cu insuficiență cardiacă are 2,2 reinternări pe an, cu o durată medie de spitalizare de 7 zile, arată datele Societății Române de Cardiologie. Majoritatea reinternărilor sunt cauzate de decompensările insuficienței cardiace cronice.

În fiecare oră, sunt diagnosticate 5 noi cazuri de insuficiență cardiacă, se efectuează 12 internări din cauza acestei afecțiuni și se înregistrează un deces, arată aceleași date.

Recomandări

Viața cu insuficiență cardiacă: recomandări pentru o calitate mai bună a vieții

Insuficiența cardiacă: cum arată inima ta cu acest diagnostic

Prevalenţa insuficienţei cardiace creşte rapid proporţional cu vârsta (între 10% şi 20%), majoritatea persoanelor afectate având vârste cuprinse între 70 și 80 de ani.

România este peste media europeană în ceea ce privește mortalitatea cauzată de insuficiență cardiacă și alte boli cardiovasculare (46% UE vs. 60% România). Statisticile arată că acest trend este în creștere, pe fondul îmbătrânirii populației.

Până în anul 2030 se preconizează un scenariu sumbru, și anume că vom asista la dublarea prevalenței insuficienței cardiace și la dublarea numărului de spitalizări din această cauză, implicit și a ratei mortalității.

Pentru a evita acest lucru, este esențială educația sanitară (a pacientului, a familiei, a medicilor de familie), precum și asigurarea accesului pacienților cu IC la terapii moderne, inovatoare, care au demonstrat că pot reduce la jumătate numărul și frecvența internărilor în spital.

Totodată, tratamentul modern crește supraviețuirea și calitatea vieții pacientului cu insuficiență cardiacă.

Depistarea precoce a pacienţilor cu insuficienţă cardiacă permite intervenţii curative timpurii, cu reducerea considerabilă a ratei de mortalitate şi morbiditate, inclusiv a numărului de spitalizări.

Ce poate face pacientul cu IC pentru a reduce numărul spitalizărilor

Modificarea stilului de viață este deosebit de importantă pentru prevenirea complicațiilor care necesită spitalizare și care reduc semnificativ calitatea vieții, precum și șansele de supraviețuire.

O primă măsură în acest sens constă în educarea pacientului și a familiei acestuia în ceea ce privește cauzele, simptomele, factorii agravanți, terapia pentru IC și alte afecțiuni prexistente sau asociate și importanța schimbărilor care vizează stilul de viață.

Dacă înțelege care sunt mecanismele bolii, pacientul va ști să-și gestioneze mai bine alimentația și efortul fizic.

Automonitorizarea greutății este un alt aspect de care pacientul cu IC trebuie să țină cont, deoarece creșterea în greutate (peste 2 kilograme în 2-3 zile), mai ales în cazul unei persoane sedentare care nu conștientizează scăderea toleranței la efort, poate să preceadă o potențială decompensare a bolii și, implicit, agravarea simptomelor și necesitatea de spitalizare.

Recunoscând la timp astfel de manifestări și adresându-se medicului cardiolog, pacientul va beneficia de schimbarea tratamentului cu unul care este mai eficient și care previne internarea în spital, reechilibrarea putând fi realizată la domiciliu.

O altă măsură pentru prevenirea spitalizării ca urmare a decompensării IC este scăderea aportului de sare din alimentație (sub 3 grame sare/zi).

În acest scop sunt de evitat alimentele de tip fast-food și semipreparatele (carne afumată, mezeluri, conserve, murături, brânză etc.) și înlocuirea acestora cu mâncare gătită acasă, unde pacientul deține controlul în ceea ce privește conținutul de sare. În plus, aceste modificări în dietă au efecte benefice la nivelul inimii, care sunt asociate cu scăderea mortalităţii.

Evitarea consumului de alcool este, de asemenea, o măsură recomandată pacientului pentru a preveni decompensarea cardiacă, mai ales dacă afecțiunea este într-un stadiu evolutiv avansat sau are ca origine cardiomiopatia etanolică.

Totodată, se recomandă renunțarea la fumat, viciu care înrăutățește simptomele IC și crește semnificativ riscul de hipertensiune arterială, hiperglicemie, infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Programul de reabilitare cardiacă, rol major în prevenirea complicațiilor

Reamintim importanța unui program de reabilitare cardiacă după un eveniment cardiovascular sau după un episod de decompensare.

Acesta reprezintă o opţiune de tratament eficientă pentru pacienţii cu IC. Mai multe recenzii și metaanalize au arătat reducerea mortalităţii și a spitalizărilor, precum și îmbunătățirea toleranței la efort și a calității vieții la pacienții cu insuficiență cardiacă.

Antrenamentul fizic de rezistenţă sau anduranţă efectuat în mod regulat, iniţial supervizat, optimizează controlul autonom prin creșterea tonusului vagal și reducerea activării simpatice, îmbunătăţind tonusul muscular, capacitatea vasodilatatorie și disfuncţia endotelială și scăzând stresul oxidativ.

În concluzie, viața cu insuficiență cardiacă poate fi percepută ca o încercare pentru pacient, dar niciodată nu trebuie considerată o tragedie. Iar asta pentru că poate fi ținută sub control în majoritatea cazurilor.

Stilul de viață sănătos (alimentație echilibrată, renunțare la fumat, mișcare zilnică și odihnă adecvată), terapiile inovatoare, controalele medicale periodice, recunoaşterea simptomelor de agravare a bolii (durere bruscă în piept, oboseală accentuată, dispnee severă, palpitații, edeme, puls accelerat) și adresarea de urgență la medic când situația o impune sunt măsuri care ajută la ținerea sub control a evoluției bolii și la prevenirea complicațiilor care necesită spitalizare și scad drastic șansele de supraviețuire.