Endometrioza hepatică este o afecțiune rar întâlnită în literatura de specialitate și presupune un tratament complex. Asta dacă este descoperită la timp. Din păcate, diagnosticul este destul de dificil de stabilit, iar simptomele și analizele uzuale de sânge nu dau motive de îngrijorare.
Endometrioza este o boală cronică, hormono-dependentă, cu un uriaș potențial inflamator. În consecință, simptomele constau adesea în dureri cronice severe și incapacitatea de a rămâne gravidă. De altfel, multe cazuri de endometrioză sunt diagnosticate abia în momentul în care o femeie nu reușește să rămână însărcinată și investigațiile medicale scot la iveală această problemă.
Durerea episodică apărută în cadrul drept al abdomenului, senzația de greață, vărsăturile, durerile pelviene puternice, ascita și icterul (îngălbenirea pielii și a mucoaselor) sunt principalele simptome care pot semnala existența endometriozei hepatice.
Din păcate însă, durerile sunt adesea tratate prin automedicație și astfel se întârzie diagnosticul, iar boala continuă să facă ravagii.
Partea și mai proastă este că, în majoritatea cazurilor, rezultatele analizelor de sânge pentru evaluarea sănătății ficatului sunt normale, iar pacienta trăiește cu falsa impresie că nu este nimic în neregulă.
Leziunile hepatice cauzate de extinderea celulelor endometriale pot fi depistate însă cu ajutorul investigațiilor imagistice. Testul cu ultrasunete, tomografia computerizată sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM/RMN) pot depista aceste leziuni ale ficatului sub forma unor chisturi.
Însă este posibil ca și aceste metode moderne de diagnostic să eșueze uneori, caz în care poate fi necesară efectuarea unei biopsii hepatice. Din nou, rezultatul poate fi neconcludent.
Ultima variantă de diagnostic este segmentectomia sau lobectomia hepatică (adică îndepărtarea unei părți din organ), urmată de examinarea histopatologică (la microscop) a țesutului.
Odată stabilit diagnosticul de endometrioză hepatică, medicul nu are foarte multe variante de tratament. Una dintre acestea poate consta în îndepărtarea porțiunii bolnave din ficat.
În alte situații se poate apela la tratament medicamentos având la bază substanța activă danazol, care ameliorează simptomatologia, dar vine „la pachet” cu o serie de efecte adverse (retenție de apă, acnee, căderea părului, creștere în greutate, creșterea valorilor transaminazelor etc.) și contraindicații pentru pacientele care suferă deja de afecțiuni hepatice.
Endometrioza este o boală multisistemică și poate leza numeroase țesuturi și organe. Această afecțiune presupune creșterea și dezvoltarea țesutului asemănător celui endometrial care căptușește uterul, în alte zone ale corpului față de acesta.
Astfel, celulele endometriale pot migra prin corp. Cele mai frecvente localizări sunt uterul, ovarele, trompele uterine, colonul, vezica urinară sau rinichii. Dar există și situații în care aceste celule se regăsesc în zona abdominală, pe intestine, ficat, splină, chiar și la nivelul plămânilor sau al creierului.
În consecință, examenele ginecologice de rutină trebuie efectuate fără întârziere pentru „a prinde la timp” boala, astfel încât tratamentul să fie cât mai ușor și mai eficient.
Mai multe informații despre endometrioză, stadiile acesteia și importanța nutriției găsiți pe site-ul Asociației Eu și Endometrioza.