Nașterea prematură: Ce șanse are un bebeluș născut la 1 kilogram?

Nașterea prematură este unul dintre cele mai dificile momente atât pentru medici, cât și pentru părinți. Află care este povestea lui Vlăduț, născut la 1 kilogram.
  • Publicat:
Nașterea prematură: Ce șanse are un bebeluș născut la 1 kilogram?
Nașterea prematură: Ce șanse are un bebeluș născut la 1 kilogram?

Nașterea prematură este unul dintre cele mai dificile momente atât pentru medici, cât și pentru părinți. Una dintre cauzele prematurității este restricția de creștere, adică plancenta nu mai funcționează astfel încât bebelușul să primească oxigenul și hrana de care are nevoie pentru a creștere. În această situație se impune nașterea, care, intervenită înainte de 32 de săptămâni, vine cu riscurile sale. Este și cazul lui Vlăduț, un bebeluș născut la 31 de săptămâni și 1 kilogram greutate.

Povestea lui Vlăduț, născut prematur

Vlăduț a venit pe lume la începutul lunii decembrie. Cu 9 săptămâni mai devreme decât ar fi trebuit. Cântărea puţin peste un kilogram şi va avea nevoie de câteva săptămâni de îngrijire la terapie intensivă, însă medicii speră că va pleca cu bine acasă.

Am cunoscut-o pe mama lui când era însărcinată în 26 de săptămâni, şi medicul care îi urmărea sarcina a observat că bebeluşul este mai mic decât ar fi normal pentru această vârstă. Din păcate, acest diagnostic s-a confirmat – era vorba de o restricţie de creştere de cauză placentară, adică placenta nu mai funcţiona corespunzător pentru a-i asigura bebeluşului nevoile de oxigen şi nutrienţi. În fiecare săptămână primesc pentru a doua opinie şi monitorizare astfel de cazuri de restricţie de creştere, însă în peste 10 ani de experienţă am întâlnit în jur de 30 de situaţii în care această boală apare atât de devreme şi impune naşterea înainte de 32 de săptămâni de sarcină, cu toate riscurile şi complicaţiile aferente, a explicat cazul lui Vlăduț dr Simona Duță, medic primar în obstetrică−ginecologie și doctor în științe medicale.

Când are loc nașterea prematură?

Medicul explică că atunci când placenta nu funcţionează cum trebuie bebeluşii se adaptează crescând mai puţin pe de o parte, şi pe de alta redistribuind sângele care aduce oxigen şi nutrienţi către organele a căror dezvoltare este foarte importantă în această perioadă precum creierul, inima etc.

Această redistribuţie poate fi evaluată prin diverse semne ecografice precum creşterea, fluxurile Doppler, lichidul amniotic sau mişcarile fetale. Nu există un tratament care să refacă funcţia placentară, şi mai mult, pe măsură ce sarcina avansează nevoile bebeluşului cresc şi placenta face faţă din ce în ce mai greu. Dacă mecanismele de adaptare ale bebeluşului sunt depăşite se poate întâmpla o tragedie. Singura soluţie este naşterea, care va fi premarură, dar ne dorim ca aceasta să aibă loc cât mai târziu posibil, a mai precizat dr Simona Duță.

Ce se poate face în caz de restricție de creștere

Medicii urmăresc ecografic bebeluşul şi în funcţie de vârsta de gestaţie, recomandă naşterea atunci când riscurile pentru bebeluş dacă rămâne in uter, devin mai mari decât riscurile unei naşteri premature. Aceasta a fost şi situaţia în cazul lui Vlăduţ, care a fost evaluat iniţial săptămânal, apoi mai des, chiar zilnic în ultima săptămână, până când semnele ecografice au arătat că nu se mai poate aştepta.

Vestea bună, pe care toate femeile însărcinate ar trebui să o stie, este că există o metodă de a identifica gravidele cu risc crescut, cărora apoi de putem oferi un tratament preventiv, care face ca restricţia de creştere să nu mai apară, sau să întârzie momentul apariţiei ei până când sarcina este mai avansată şi riscurile sunt mult mai mici. Acest lucru se face în primul trimestru de sarcină, a mai explicat dr Simona Duță.

Potrivit acesteia, ecografia de trimestrul întâi (11-13 săptămâni) este cunoscută pentru rolul ei în screeningul pentru sindroame genetice precum sindromul Down, însă, pe lângă acest rol (care este opţional), ea are cel mai important rol în evaluarea riscului pentru restricţia de creştere pe baza unor factori materni precum tensiunea arterială, markeri biochimici şi ecografici (pulsatilitatea la nivelul arterelor uterine).

Nașterea prematură: Tratament preventiv

Gravidele cu risc crescut primesc un tratament preventiv cu aspirină în doză mică, care şi-a dovedit eficienţa în reducerea cu 90% a  numărului de cazuri de restricţie de creştere precoce dacă acest tratament este început atunci, în trimestrul întâi.

În plus, la evaluarea de trimestrul întâi calculăm şi riscul de naştere prematură şi putem identifica un număr semnificativ de malformaţii majore dacă acestea sunt prezente. Acestea sunt motivele pentru care consider că ecografia de trimestrul întâi (şi testele biochimice care îi sunt asociate) este cea mai importantă examinare din sarcină şi este esenţială pentru o bună evloulţie a sarcinii, a mai explicat dr Simona Duță.

Urmărește CSID.ro pe Google News