Încă din primele momente ale vieții, viața noastră se învârte în jurul iubirii. Vrem să iubim și să fim iubiți. Când nu avem suficiente confirmări ale iubirii devenim neliniștiți și chiar putem suferi depresii. Excluzând iubirea pentru copii sau părinți, poveștile de iubire au începuturi și sfârșituri. Mai puțin iubirea de sine care trebuie să aibă doar început. Despre importanța iubirii de sine am stat de vorbă cu un consilier pentru dezvoltare personală, specialist în activitatea de coaching, NLP master Cristina Andreea Stan, autor al cărții ”Vrei să iubești? Începe cu tine!”
CSÎD: Se pune din ce în ce mai mult accent pe relația cu noi înșine. Tu ai scris și o carte pe acest subiect. De ce anume?
Cristina Andreea Stan: Am scris această carte, “Vrei să iubeşti? Începe cu tine!”, inspirată de clientele mele, femei minunate, care erau, însă, captive în fel de fel de relaţii nefericite. Pentru că suntem atât de dornici şi simţim atâta nevoia de a căuta totul în exterior – iubirea, fericirea, succesul, încât uităm că nu avem control asupra exteriorului.
CSÎD: Dar suntem obișnuiți să ne raportăm la alții…
Cristina Andreea Stan: Dacă toată viaţa noastră este proiectată în afară şi depinde de alţii (lucruri, situaţii sau persoane), riscăm să ne prăbuşim şi să pierdem totul, inclusiv pe noi înşine, atunci când această construcţie se clatină (atunci când partenerul pleacă, de exemplu, sau ne pierdem jobul).
În schimb, dacă starea mea de bine nu depinde de nimeni sau nimic din afara mea, ci doar de mine, nu voi mai putea ajunge în situaţia de a rămâne fără nimic, pentru că eu sunt bine cu mine şi acest lucru nu mi-l poate lua nimeni. Voi putea, oricând, să o iau de la zero, pentru că nu voi considera că am atins succesul atunci când voi avea un partener, o situație financiară bună sau statut social. Nu voi mai măsura succesul în acest fel, ci în emoţii, în ceea ce simt şi în nivelul de satisfacţie pe care îl am eu, în viaţa mea.
CSÎD: Este totuși greu să acceptăm schimbările…
Cristina Andreea Stan: Oamenii vin şi pleacă, viaţa este în continuă schimbare, nu există garanţii “până la adânci bătrâneţi”. De aceea, este atât de important să am o relaţie bună eu cu mine însămi, pentru că doar în această formulă vom rămâne împreună, cu siguranţă, “până la adânci bătrâneţi”. Dacă, evident, pe lângă această relaţie bună cu mine, pot construi şi relaţii satisfăcătoare cu cei din jur, minunat, însă e important să nu (mai) inversez ordinea!