Dr. Anca Pop: Fără fenoli, ftalați și culori artificiale în suplimentele alimentare!

Fără nicio păcăleală, pe 1 aprilie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea suplimentelor alimentare Nr. 56/2021, iar în termen de 90 de zile de la această dată trebuie publicate și normele tehnice de implimentare a acestei legi, vizând fabricarea, comercializarea și utilizarea acestor produse.

Până acum (și până la momentul publicării normelor menționate), statutul suplimentelor alimentare era reglementat destul de general, în raza de acțiune a regulilor privind producția, comercializarea și etichetarea alimentelor, precum și, în mod specific, prin Norma privind suplimentele alimentare adoptată prin Organizația Mondială a Sănătății în anul 2007, act ce va fi abrogat odată ce normele tehnice ale noii legi vor fi adoptate.

Până la momentul adoptării normelor de aplicare a Legii suplimentelor alimentare, ca să facem un pic de lumină în această direcție, am discutat subiectul cu doamna dr. Anca Pop, Lector Universitar  Igiena Alimentatiei, Nutritie Fiziologica si specialist BioSunLine.

Recomandări

Cu câți ani ne putem prelungi viața dacă mergem pe jos o oră pe zi. Studiile…

Secretele cercetătorilor în longevitate, pentru a trăi mult și sănătos. Ce nu ne spun, de fapt

”Eticheta curată”, un termen de consum

Ce trebuie să conțină eticheta unui supliment alimentar?

Eticheta unui supliment alimentar conține denumirea produsului, forma de prezentare (comprimate, capsule, sirop, pulbere, etc.), numărul de unități, masa totală (netă), secțiunea de ingrediente prezentate în ordinea descrescătoare a cantităților, cu accentuarea cu litere în bold a ingredientelor potențial alergizante. Eticheta trebuie, de asemenea, să conțină modul de utilizare și precauțiile la utilizare.

Pe ambalajul produsului există un set de atenționări obligatorii în cazul tuturor suplimentelor alimentare: „A nu se depăși doza recomandată pentru consumul zilnic! Suplimentele alimentare nu înlocuiesc o dietă variată și echilibrată și un mod de viață sănătos. A nu se administra persoanelor cu alergie la oricare dintre ingrediente. Dacă vă aflați sub tratament medicamentos, suferiți de probleme cardiace, diabet zaharat sau luați tratamente pentru hipertensiune arterială, cereti sfatul specialistului de sănătate înainte de a folosi acest produs. A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor mici. Capac cu protecție pentru copii. A nu se folosi dacă sigiliul de siguranță este deteriorat sau lipsește. A se păstra ferit de lumină directă, căldură și umiditate, în ambalajul original.”

De asemenea, sunt menționate informații precum numele producătorului, data și numărul de notificare a produsului de către organismul autorizat.

La ce trebuie să fiu atent? Care sunt denumirile care să îmi atragă atenția?

Aditivii sau substanțele alergizante pot fi enumerați fără avertismente speciale. Alergizanții trebuie accentuați („boldați” pe eticheta), însă dvs. puteti avea alergie la oricare dintre ingredientele alimentului, chiar dacă nu este un alergizant uzual (cum ar fi soia, peștele, ouăle, căpșunele, alunele, crustaceele etc.).

Este bine să verificați dacă produsul conține conservanți, coloranți sau îndulcitori artificiali, gluten, soia, alune, lactoză, grâu, ouă, citrice, pește, crustacee, produse de origine animală, sare, zahăr, amidon, levuri, organisme modificate genetic. În cazul în care nu consumați carne sau produse de origine animală, este nevoie să identificați dacă produsul dorit este potrivit pentru vegetarieni, respectiv vegani.

Ce înseamnă o etichetă curată în cazul unui aliment?

„Etichetă curată” nu este un termen științific. Mai degrabă, este un termen de consum care a fost larg acceptat de industria alimentară, de consumatori, de mediul academic și chiar de agențiile de reglementare. Un „aliment curat etichetat” este fabricat din doar câteva ingrediente și nu conține aditivi alimentari, ingrediente artificiale sau sintetice.

Conform acestor prevederi, informațiile despre alimente trebuie să fie exacte, clare și ușor de înțeles pentru consumator și nu trebuie să inducă în eroare, „(…) în special în ceea ce privește caracteristicile alimentelor (…), atribuind efectele sau proprietățile alimentare pe care nu le posedă [sau] (…) sugerând că alimentele posedă caracteristici speciale atunci când, de fapt, toate alimentele similare posedă astfel de caracteristici, în special subliniind în mod specific prezența sau absența anumitor ingrediente și/sau nutrienți (…) ”.

De exemplu, eticheta unui suc de fructe care subliniază absența conservanților sau a coloranților ar fi înșelătoare, deoarece utilizarea acestor aditivi alimentari nu este permisă, în niciun caz, în sucurile de fructe. Astfel, chiar dacă nu este legal definită, tendința „etichetei curate” nu este în afara domeniului de aplicare a legii și utilizările necorespunzătoare pot fi pedepsite pe baza principiilor generale ale legislației alimentare UE.

Inițial, noțiunea de etichetă curată s-a referit la produsele alimentare care au mai puține ingrediente și la cele cu ingrediente mai simple. În prezent, ea face trimitere la mai mult decât declararea în integralitate a conținutului produsului: înseamnă îndepărtarea de ingrediente foarte procesate și utilizarea unor ingrediente din surse naturale.

Belgia, în fruntea acestui proces, este în curs de pregătire a unei circulare care definește o „etichetă curată” ca fiind „… o etichetă care nu include și nu conține aditivi (E…) sau denumirea legală a aditivilor alimentari”. Proaspăt, adevărat, mai puțin procesat, acestea sunt obiectivele consumatorilor când caută un aliment sănătos, „curat”.

Însă mișcarea etichetei curate a contribuit la alimentarea unui scepticism general în jurul științei și alimentelor, alimentând temerile anumitor consumatori care sunt obosiți de orice sună prea „științific” în alimentele lor preferate. „De exemplu, dacă se menționează că produsul conține tocoferol, consumatorii pot reacționa negativ. Cu toate acestea, dacă se menționează că produsul conține vitamina E, nu există nicio reacție. Dar ghici ce? Tocoferolul este vitamina E! Și, datorită reglementărilor guvernamentale, anumite ingrediente trebuie menționate prin numele lor științifice pe eticheta unui produs, așa că, dintr-o dată, „vitamina E” devine „tocoferol”. Și aici este locul în care unii consumatori pot face confuzii sau se pot îngrijora inutil” [Maria Velissariou, Chief Science and Technology Officer].

Ingrediente, prescurtări și denumiri

Care sunt ingredientele care nu ar trebui să se regăseasca într-un supliment alimentar?

Legea specifică ingredientele permise. Lista lor este detaliată în Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 și poate fi consultată aici.

Aditivii interziși sunt numeroși, unii dintre ei au fost permiși pentru un timp și retrași ulterior.

Aceștia se mai pot găsi întâmplător:

1. Bromatul de potasiu: agent de creștere pentru făinuri. Acesta a fost interzis pentru utilizare în produsele alimentare în Uniunea Europeană, fiind clasificat ca agent carcinogen.
2. BHA (Butylated Hydroxyanisole) și BHT (Butylated Hydroxytoluene) au fost folosiți inițial pentru prevenirea oxidării grăsimilor din alimente, fiind utilizați drept conservanți. Au fost, de asemenea, interziși în Uniunea Europeană în baza mai multor studii care indică posibile efecte carcinogene.
3. Anumite culori artificiale. Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA) este organismul care evaluează continuu siguranța coloranților și a altor aditivi alimentari, luând în considerare studii științifice relevante, precum și date privind nivelul de toxicitate și expunerea umană (concentrarea sau cantitatea consumată dintr-o anumită substanță). În baza tuturor acestor informații, autoritatea se pronunță privind siguranța substanței respective.
4. Ulei vegetal bromat, emulgator folosit pentru sucuri, a fost, de asemenea, interzis în Uniunea Europeană din cauza posibilelor efecte adverse asupra sănătății.
5. rbGH (Recombinant Bovine Growth Hormone) și rBST (recombinant bovine somatotropin) rBST) au fost interzise în Uniunea Europeană din cauza posibilelor efecte adverse asupra sănătății.
6. Fenolii și ftalații au fost interziși în Uniunea Europeană în baza mai multor studii care au indicat că aceste ingrediente au determinat scăderea, în ultimii ani, a vârstei la care apare pubertatea la fetițe.

Mai multe detalii referitoare la aditivii interziși se pot găsi în articolul citat aici.

Când adăugarea unei substanțe în produsele alimentare crește expunerea umană la niveluri care depășesc cu mult consumul normal și/sau prezintă un risc potențial pentru consumatori, Agenția Europeană de Siguranță Alimentară poate decide s-o includă într-o listă de substanțe a căror utilizare în alimente este interzisă, restricționată sau supusă controlului.

Această procedură este definită în art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1925/2006, iar substanțele a căror utilizare în alimente este interzisă, restricționată sau supusă controlului sunt enumerate în Anexa III, aici și aici.

Există prescurtări sau denumiri care ascund lucruri pe care nu ni le dorim în suplimente?

Da, însă trebuie să cerem explicații producătorului.

Câte ingrediente ar trebui să aibă un produs de acest gen?

Nu există limită cu privire la complexitatea produsului, ci doar în ce privește materiile prime și cantitățile (minime sau maxime), precum și mențiunile de sănătate.

Ce înlocuitori ai zahărului sunt ascunși pe etichete și de ce nu sunt ei buni?

Înlocuitorii de zahăr sunt studiați, fiind, în marea lor majoritate, acceptați pentru consum. În prezent, se desfășoară o activitate de revizuire permanentă a siguranței îndulcitorilor în Europa, prin Agenția Europeană a Alimentului, respectiv prin reprezentantul său în Romania, Institutul de Bioresurse Alimentare. O analiza tip review a situatiei indulcitorilor este si pe lista noastra de prioritati acum.

Mai multe informații privind reglementările Uniunii Europene cu privire la etichetarea suplimentelor alimentare pot fi consultate aici.