Nefropatia diabetică, una dintre cele mai frecvente complicații ale diabetului zaharat, este o boală renală cronică, progresivă, care apare la aproximativ o treime dintre pacienți.
Se estimează că una din patru femei și unul din cinci bărbați cu diabet zaharat de tip 2 vor dezvolta nefropatie diabetică, atât este de comună această afecțiune. Iar în cazul diabetului de tip 1 este chiar mai frecvent întâlnită.
În stadiile incipiente, nefropatia diabetică nu prezintă simptome, dar poate fi depistată printr-un test simplu de urină. Lăsată netratată pe termen lung, nefropatia diabetică poate distruge ireversibil rinichii, cauzând boală cronică de rinichi sau chiar insuficiență renală.
În schimb, dacă este depistată la timp și urmărită corect, se pot intensifica măsurile terapeutice pentru a încetini progresia spre insuficiență renală cronică.
Nefropatia diabetică poate trece neobservată ani de-a rândul, având în vedere că nu cauzează simptome evidente și severe decât în stadiile foarte tardive, când rinichii sunt foarte afectați. Dar chiar și atunci simptomele pot fi vagi, putând fi ușor ignorate. Printre aceste manifestări se pot număra:
Principala funcție a rinichilor este de a filtra toxinele și excesul de apă din organism, care ulterior sunt eliminate prin urină. Tot acest sistem de transport este asigurat de nefroni, circa 2 milioane în ambii rinichi.
În interiorul acestor nefroni sunt capilare mici și tuburi. Una dintre structurile majore ale nefronilor este însă glomerulul, care are rolul unui filtru. În momentul în care glicemia este crescută, deci nivelul zahărului din sânge este mare, funcția glomerulului este afectată. Mai precis, o cantitate mare de proteine specifice ajung din sânge în urină.
Mai mult, în timp apare fibroza glomerulului, afecțiune numită glomeruloscleroză. Iar dacă nu se iau măsuri, rinichii încep să-și piardă funcția, instalându-se insuficiența renală.
De asemenea, mulți pacienți cu diabet zaharat prezintă și hipertensiune, un factor de risc care poate contribui la afectarea rinichilor.
Printre factorii de risc implicați în instalarea nefropatiei diabetice se numără:
Principala complicație cauzată de această afecțiune este boala cronică de rinichi, care poate progresa în timp, cauzând insuficiență renală. Pentru a supraviețui, pacienții care ajung în acest stadiu au nevoie fie de dializă, fie de transplant de rinichi.
Toți pacienții cu diabet zaharat prezintă un risc mai mare decât populația generală, sănătoasă de a dezvolta hipertensiune arterială și boli asociate (infarct, insuficiență cardiacă, accident vascular cerebral etc.).
De asemenea, nefropatia diabetică crește riscul apariției sau agravării altor complicații ale diabetului zaharat, precum retinopatia ori neuropatia diabetică.
Pentru a descoperi din timp debutul afectării renale, se recomandă ca orice pacient cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 să facă anual o analiză simplă – microalbuminuria.
„Odată depistată, nefropatia diabetică trebuie monitorizată anual. De asemenea, trebuie intensificate măsurile care pot ţine diabetul sub control. Trebuie acordată o atenţie sporită regimului igieno-dietetic. Nu înseamnă restricţii, ci doar că acesta trebuie respectat cu mai mare rigurozitate şi medicaţia luată corect, la care se adaugă renunţarea la fumat, combaterea sedentarismului, controlul obezităţii şi, nu pe ultimul loc, controlul eficient al tensiunii arteriale. Măsurile enumerate sunt foarte importante pentru a controla cât mai bine evoluţia bolii, întrucât menținerea glicemiei la un nivel de siguranţă, menţinerea TA în parametri, încetineşte progresia nefropatiei”, spune dr. Julieta Cristescu, medic primar Diabet, Nutriție şi Boli Metabolice.
O altă analiză pentru verificarea funcției renale este creatinina, care ajută la calcularea ratei de filtrare glomerulare, un indice util pentru medic pentru a vedea cât de bine funcționează rinichii.
Depistarea timpurie a acestei afecțiuni înseamnă o rată de succes mai ridicată a tratamentului. Cu alte cuvinte, nefropatia diabetică „poate fi întoarsă din drum”, dacă este descoperită la timp. Astfel, boala este oprită în evoluție și rinichii nu mai au de suferit.
În stadiile timpurii, tratamentul presupune controlarea glicemiei și a hipertensiunii arteriale.
Acest lucru înseamnă medicație specifică (pastile hipoglicemiante, insulină, inhibitori ACE, blocante ARB etc.), schimbarea regimului alimentar (evitarea consumului excesiv de proteine), mai multă mișcare și renunțarea la fumat.
Pentru a reduce riscul de nefropatie diabetică și alte complicații asociate, există anumite măsuri pe care le poți lua:
Surse: