Tiroida este o glandă endocrină în formă de fluture, localizată la nivelul gâtului. Are doi lobi, conectați prin istmul tiroidian și este bogat vascularizată. Secretă hormoni care coordonează multe funcții din organism, cum ar fi modul în care corpul utilizează energia, consumă oxigenul și produce căldura, aceștia fiind tiroxina (T4) și triiodotironina (T3). Dr. Iulia Burcea, medic specialist endocrinolog explică pe larg semnele și simptomele care anunță afecțiuni ale glandei tiroide, testele prin care putem afla dacă tiroida este bolnavă, semnele și simptomele cancerului de tiroidă, legătura dintre tiroidă și iod, noduli tiroidieni.
Prin intermediul hormonilor pe care îi produce, tiroida influențează aproape toate procesele metabolice din organism. Bolile tiroidei variază, de la gușa (mărirea tiroidei) care nu necesită tratament dacă nu este afectată funcția tiroidei, până la afectare neoplazică. Cel mai frecvent pot apărea afecțiuni ce implică producția anormală de hormoni. Prea mulți hormoni tiroidieni cauzează hipertiroidie, iar o producție insuficientă de hormoni tiroidieni determină hipotiroidie.
Hipertiroidia poate avea mai multe cauze: boala Basedow-Graves, noduli care secretă hormoni tiroidieni în exces sau afecțiuni inflamatorii (sub)acute ale tiroidei. Hipotiroidie este cel mai frecvent cauzată de tiroidita cronică autoimună Hashimoto, dar poate fi și postoperatorie, în urma extirpării tiroidei sau din cauza expunerii excesive la iod. În glanda tiroidă pot apărea noduli, solitari sau multipli, cu creștere, de obicei, lentă, care pot fi benigni sau maligni. Cancerul tiroidian este o leziune malignă rară (cam 1% din totalul cancerelor), dar este cea mai frecventă patologie malignă endocrină.
Primul pas este anamneza, adică întrebările pe care medicul endocrinolog i le adresează pacientului pentru a evalua simptomele acestuia și a contura suspiciunea diagnostic. Apoi urmează evaluarea clinică, cu observarea semnelor (inspecția) și palparea atentă a tiroidei, precum și a zonelor învecinate acesteia.
Ca să evaluam funcția tiroidei, măsuram TSH și FT4 din sânge. Apoi putem efectua o ecografie cervicală anterioară, pentru a observa dimensiunea și structura tiroidei, vasele de sânge și a identifica prezența unor posibili noduli. Puncția aspirativă cu ac fin poate reprezenta în unele cazuri următorul pas în evaluarea nodulilor tiroidieni (evaluare citologică). Scintigrafia tiroidiană este indicată în anumite situații, precum gușa nodulară/nodul unic cu TSH sub limita inferioară a normalului, în anumite cazuri de hipertiroidie sau în cazul în care căutăm țesut tioidian aflat în alte zone decât la nivelul gâtului (ectopic).
Dacă suspicionăm un hipertiroidism, dozăm, pe lângă TSH și FT4, TRAB (anticorp anti-receptor de TSH, specific pentru boala Basedow, o cauză autoimună de hipertiroidie) și, în unele cazuri T3. Dacă ne gândim la hipotiroidie, vom evalua din sânge TSH, FT4, ATPO (anticorpi anti-tireoperoxidaza) și ATGL (anticorpi anti-tireoglobulina), ultimii doi indicând prezența unei tiroidie cronice autoimmune Hashimoto.
Dacă suspicionăm un cancer medular tiroidian, vom măsura calcitonina din sânge. Tireoglobulina se măsoară la pacienții cu anumite tipuri de cancer de tiroidă, după intervenția chirurgicală în sfera tiroidiană.
În timpul primilor ani de viață, secreția adecvată a hormonilor tiroidieni este crucială pentru dezvoltarea creierului. Tiroida adultului are o greutate de aproximativ 15-20 grame.
Iodul reprezintă aproximativ 60% din hormonii tiroidieni, care sunt produși în tiroidă, fiind un element obligatoriu din structura acestora. Tiroida depozitează iod în interior (în jur de 10 mg/glandă), într-o concentrație de 30 de ori mai mare decât în sânge. Necesarul zilnic de iod este de 100-150 microg/zi la adult și crește la 250 microg/zi la femeile însărcinate sau care alăptează și provine din alimente și apă. În multe zone din România, apa și solul sunt sărace în iod, ceea ce poate duce la deficit de iod și hipotiroidie sau apariția nodulilor tiroidieni, care în timp se pot asocia cu hipertiroidie.
Atât deficitul de iod, cât și iodul în exces pot să afecteze tiroida. Sinteza hormonilor tiroidieni poate fi blocată de diverse substanțe (numite goitrogene, adică pot determina dezvoltarea gușii), cum ar fi iodul în concentrații mari, litiul, percloratul sau anumite alimente (crucifere – varza, conopida, kale, care pot să încetinească activitatea tiroidei).
Deficitul de iod se poate asocia cu multe afecțiuni, diferite în funcție de vârstă, precum gușa, hipo/hipertiroidie, anomalii congenitate, cretinism endemic, avort spontan. Folosirea sării iodate a dus la diminuarea deficitului de iod, profilaxia iodată fiind necostisitoare și foarte eficientă și prevăzând 40-50 mg iodat de potasiu per kg de sare. Un alt element esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni este seleniul.
Pentru verificarea tiroidei, analizele de sânge trebuie să fie personalizate și individualizate pacientului, în funcție de suspiciunea pe care o avem asupra diagnosticului. Ca să verificăm dacă tiroida funcționează bine, măsuram TSH și FT4 din sânge. Dacă suspicionăm un hipertiroidism, dozăm, pe lânga TSH și FT4, TRAB (anticorp anti-receptor de TSH, specific pentru boala Basedow, o cauză autoimună de hipertiroidie) și, în unele cazuri T3. Dacă ne gândim la hipotiroidie, vom evalua din sânge TSH, FT4, ATPO (anticorpi anti-tireoperoxidaza) și ATGL (anticorpi anti-tireoglobulina), ultimii doi indicând prezența unei tiroide cronice autoimune Hashimoto.
Dacă suspicionăm un cancer medular tiroidian, vom măsura calcitonina din sânge. Tireoglobulina se măsoară la pacienții cu anumite tipuri de cancer de tiroidă, după intervenția chirurgicală în sfera tiroidiană.
Atunci când tiroida nu produce hormoni în cantitate suficientă, se instalează hipotiroidia, fie în cadrul unui proces autoimun (tiroidita autoimună Hashimoto), fie post-procedural (după intervenții chirurgicale în sfera tiroidiană sau administrare de radioiod). Astfel, toate funcțiile organismului sunt încetinite și apar simptome de tipul: oboseală, scăderea concentrării și a capacității de memorare, intoleranța la frig, constipație, dereglări ale ciclului menstrual, infertilitate, uneori chiar stare depresivă. Semnele observate de către medic pot fi: piele aspră, deshidratat, rece, palidă, edeme la nivelul feței, dar și infiltrare la nivelul inimii/plămânilor, încetinirea reflexelor, parestezii, încetinirea bătăilor inimii.
La copii poate să apară statura mică sau întârzierea mentală. Mixedemul este o formă severă de hipotiroidie, iar coma mixedematoasă este o urgență endocrină, de obicei fatală.
Hipertiroidia este o afecțiune determinată de un exces de hormoni tiroidieni. Apar semne generale, de tip scădere ponderală, apetit alimentar păstrat/crescut, intoleranță la căldură. Se pot asocia semne și simptome cardiovasculare (tahicardie, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă), neurologice (tremor), dermatologice (piele fină, subțire, caldă), digestive (scaune dese) sau psihice (insomnia, labilitate emoțională). De asemenea, există semne specifice în funcție de cauza hipertiroidiei: gușa și afectare oculară (exoftalmie) în boala Basedow, gușa de mărime variabilă în gușa multinodulară hipertiroidizată sau prezența unui nodul unic asociat semnelor de hipertiroidie.
În cazul nodulilor tiroidieni, durerea sau creșterea rapidă pot fi consecințele unei hemoragii. Nodulii mari pot să dea durere sau dificultăți la înghițit sau respirat. În caz de consistență dură a nodulului, margini neregulate, prezenta unor ganglioni învecinați afectați sau fixarea nodulului la planurile din vecinătate, se ridică suspiciunea de afectare malignă. Criza tireotoxică este o urgența endocrinologică, ce are risc vital (“Thyroid storm” – furtuna tiroidiană).