Frica de dentist: înnăscută sau preluată?

Frica de dentist este una puternică, pentru care unii oameni fac chiar terapie. Să ne imaginăm următoarea situație: în timp ce se urcă pe scaunul dentistului pentru prima dată, Ionuț, în vârstă de trei ani, și-ar dori să fie mai degrabă în orice altă parte. Se zvârcolește deja ca un pește prins în cârlig și în puțin timp va izbucni în plâns. Te întrebi de ce simte această frică de dentist dacă este pentru prima dată pe scaunul stomatologului?

Explicația pentru frica de dentist a lui Ionuț este:
a) Ionuț e doar un copil anxios.
b) Și mamei lui Ionuț îi este frică de dentist, transmițându-i fiului ei propria anxietate.

Iată ce spun, de fapt, specialiștii!

Recomandări

Care este singura carne bună pentru creier, potrivit medicului neurochirurg Vlad Ciurea

Licoarea naturală care te ajută să scapi de stres și să dormi mult mai bine noaptea.…

Mulți stomatologi ar da vina pe anxietatea lui Ionuț mai degrabă decât pe comportamentul și anxietățile mamei, iar un studiu de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord sugerează că, într-adevăr, prima explicație este cea corectă.

Cercetătorii au analizat 46 de filmulețe ale unor copii de trei ani care au venit pentru prima dată la dentist și au remarcat comportamente anxioase, de la agitație până la încercările directe de a fugi de pe scaun.

Între timp, mamele au raportat cât de anxioase s-au simțit în legătură cu examinarea copilului lor și cu privire la propriile vizite stomatologice. De asemenea, au completat chestionare concepute pentru a estima nivelul de anxietate de zi cu zi a copilului lor.

Rezultatul: „Frica de dentist a unei mame nu pare să-i afecteze copilul”, spune psihologul Lynne Baker-Ward.

S-a dovedit că cel mai bun predictor al nivelului de anxietate al unui copil din cabinetul stomatologului a fost nivelul său de anxietate în afara cabinetului stomatologic. Deși copiii mici, anxioși, au avut  la rândul lor mame anxioase, s-a constatat că mamele sunt cele care par să reacționeze și să preia din anxietatea copilului, mai degrabă decât invers.

Concluziile cercetătorilor au fost susținute de un experiment în care unele familii au urmărit un videoclip stomatologic liniștitor înainte de a le veni rândul să participe la studiu. Mamele care au văzut videoclipul au spus că s-au simțit mai puțin anxioase în legătură cu vizita copilului lor la dentist.

Dacă anxietatea maternă ar fi influențat cu adevărat copiii, atunci aceștia ar fi trebuit să fie și mai relaxați. Dar, în schimb, micuții au prezentat un comportament la fel de anxios precum cel al colegilor ale căror mame nu au văzut videoclipul.

Anxietatea părinților poate deveni un factor mai important în vizitele ulterioare. Experiențele stomatologice ale copilului, precum și cele ale fraților și colegilor joacă probabil un rol mai mare.