De ce este necesară reabilitarea post-COVID-19 la persoanele care au rămas cu sechele în urma bolii

Reabilitarea post-COVID-19 este frecvent necesară în cazul pacienților care au rămas cu sechele în urma bolii, fie că au avut o formă gravă sau una moderată ori chiar ușoară, fără simptome debilitante. 

Numeroși pacienți vindecați de COVID-19 acuză manifestări chiar și la câteva luni distanță de la debutul bolii. Principalele simptome sunt din sfera respiratorie, dar există și situații când boala lasă sechele asupra musculaturii, inimii, ficatului, rinichilor sau creierului.

Cum decurge reabilitarea post-COVID-19, ce implică un astfel de program de recuperare medicală și de ce este benefică fizioterapia ne explică Dr. Georgiana Sîrbu, medic specialist medicină fizică și de reabilitare.

Recomandări

3 semne ale infectării cu tulpina DELTA la copii

Ce sechele pot avea pacienții care au trecut prin boală și de ce este importantă reabilitarea medicală

CSÎD: Ce este reabilitarea medicală și de ce este necesară pentru persoanele care au trecut prin infecția cu virusul SARS-CoV-2?

Dr. Georgiana Sîrbu: Medicina fizică și de reabilitare sau recuperarea, medicina fizică și balneologia sunt denumiri ale aceleași specialități medicale, care se ocupă cu prevenția, diagnosticarea și tratarea pacienților cu afecțiuni dizabilitante și comorbidități, având scopul de a îmbunătăți performanțele fizice și cognitive și de a oferi acestor pacienți o mai bună calitate a vieții – atât în plan individual, cât și în plan familial, profesional și social.

Medicina fizică și de reabilitare tratează pacienți din aproape toate specialitățile medicale și chirurgicale, tratamentul de recuperare fiind unul ce continuă în mod firesc prin mijloace terapeutice specifice, tratamentul dizabilității generate de afecțiunea de fond.

La fel de firesc, medicina fizică și de reabilitare continuă tratamentul pacienților cu sindrom post-COVID-19, atât în cazul celor care au avut forme severe de boală și au necesitat tratament în serviciile de terapie intensivă, cât și a celor care au manifestat forme moderate și chiar ușoare de boală.

CSÎD: Care sunt beneficiile aduse de medicina fizică și de reabilitare pacienților vindecați de boala COVID-19?

Dr. Georgiana Sîrbu: Este cunoscut faptul că impactul infecției cu SARS-CoV-2 este resimțit prin manifestarea imediată a infecției prin semne și simptome respiratorii, cardiovasculare, neurologice, digestive, musculoscheletice, dar și prin manifestări la distanță de momentul contractării infecției.

Pe lângă cunoscutele sechele pulmonare și impactul acestora asupra fiziologiei aparatului respirator și cardiovascular, boala COVID-19 are uneori un impact nefast asupra altor organe precum ficatul sau rinichii, ceea ce complică managementul ulterior al acestor pacienți.

Sindromul astenic post-viral este o frecventă acuză a pacienților care se adresează medicului de medicină fizică și de reabilitare. Uneori acest sindrom astenic marcat se manifestă și la luni distanță de la debutul bolii.

Tratamentul de recuperare pentru pacienții cu sindrom post-COVID-19 este așadar unul necesar, complex, integrativ și mai ales individualizat în funcție de statusul funcțional și particularitățile fiecărui pacient. Datorită acestei individualizări și reajustări permanente a elementelor care compun programul de recuperare, în funcție de achizițiile pe care pacientul le dobândește în fiecare zi, beneficiile pentru pacient sunt considerabile.

Reabilitarea post-COVID-19: ce simptome ameliorează și ce presupune

CSÎD: Este obligatoriu tratamentul de recuperare pentru toate persoanele care au fost infectate cu virusul SARS-CoV-2 sau doar pentru cele care au rămas cu sechele pe termen lung?

Dr. Georgiana Sîrbu: Pentru pacienții care au traversat forme severe de boală și care au necesitat tratament în serviciile de terapie intensivă, de multe ori de lungă durată, soldat cu sindrom de decondiționare important din cauza imobilizării prelungite, indiferent de vârstă, cu asociere de miopatie, polineuropatie, tratamentul de recuperare se instituie obligatoriu din faza acută de boală și vizează intervenții minime cu rolul de a favoriza drenajul bronșic – posturări de facilitare și de a preveni instalarea complicațiilor imobilizării prelungite: atrofii musculare, escare de decubit, redori (rigiditate) sau anchiloze articulare.

În faza subacută tratamentul vizează același sindrom de decondiționare polimorf cu atrofii musculare, redori articulare, dureri neuropate, tulburări neurovegetative (dificultăți la înghițire, dificultăți de respirație), afectare cognitivă și psihoemoțională (instalarea depresiei, anxietății, tulburări de somn).

În faza cronică tratamentul este ajustat în funcție de tipul și gradul de dizabilitate dobândit. Îmbunătățirea tonusului și a forței musculare, a capacității de adaptare la efort, a coordonării, a echilibrului – toate pentru optimizarea statusului funcțional. Nu uităm însă de componenta psihoemoțională care trebuie atent urmărită și integrată în programul de reabilitare al pacientului post-COVID-19.

Pentru pacienții care au traversat forme ușoare sau moderate de boală, tratamentul va fi instituit ulterior evaluării atente a pacientului, analizându-se statusul funcțional, funcția respiratorie, cardiovasculară, aparatul musculoscheletic, statusul psihoemoțional.

CSÎD: Care sunt pașii/etapele recuperării în cazul pacienților vindecați de COVID-19?

Dr. Georgiana Sîrbu: Odată evaluat, pacientului i se întocmește de către medicul de medicină fizică și de reabilitare un plan de recuperare care poate să includă programe de reabilitare pulmonară, cardiovasculară, neuromusculară, terapie ocupațională, psihoterapie. Toate aceste programe de reabilitare sunt individualizate luând în calcul tipul, gradul de dizabilitate, restantul funcțional și statusul psihoemoțional, bolile asociate.

Ele au o evoluție graduală a complexității și a intensității exercițiilor ce compun programul de kinetoterapie: de la mobilizări pasiv-active, activ asistate, la exerciții pentru creșterea forței musculare, a creșterii amplitudinilor de mișcare – acolo unde există limitări, antrenamentul echilibrului, al propriocepției.

În cadrul programului de reabilitare al pacientului post-COVID-19 este reabilitarea pulmonară, care prin tehnici de kinetoterapie respiratorie antrenează musculatura expiratorie și inspiratorie, favorizând mobilitatea cutiei toracice și expansiunea pulmonară, creșterea capacității vitale, îmbunătățirea funcției respiratorii și creșterea toleranței la efort.

CSÎD: Ce implică reabilitarea respiratorie pentru pacienții care au suferit de COVID-19?

Dr. Georgiana Sîrbu: Reabilitarea respiratorie începe cu o evaluare obiectivă a funcției respiratorii – oximetrie, spirometrie și stabilirea gradului de disfuncție respiratorie prin evaluarea toleranței la efort cu ajutorul testelor specifice:

• testul de mers de 6 minute
• testul de efort cardiorespirator incremental
• testul sit to stand (STST)
• testul scaunului efectuat în 60 de secunde

Obiectivul principal propus în reabilitarea respiratorie este reantrenamentul la efort, realizat prin exercițiu fizic. Acesta este realizat prin antrenamentul musculaturii ventilatorii și antrenamentul musculaturii scheletice.

În programul de kinetoterapie respiratorie sunt incluse și dispozitive care antrenează musculatura periferică (banda, bicicleta) sau musculatura respiratorie (spirometru manual).

În programul de kinetoterapie sunt incluse și tehnici de relaxare (ce au rolul de a scădea anxietatea și depresia, implicit consumul de oxigen) și tehnici posturale (pentru o respirație cât mai facilă), gimnastică corectoare și gimnastică respiratorie.

Drenajul secrețiilor bronșice este extrem de important în reabilitarea pulmonară. Masajul de relaxare, terapeutic sau reflexoterapia pot completa metodele de relaxare și combaterea anxietății, depresiei sau tulburărilor de somn.

CSÎD: Care este durata optimă necesară a programului de reabilitare respiratorie pentru îmbunătățirea funcției respiratorii?

Dr. Georgiana Sîrbu: Durata optimă este relativă și ea se corelează cu gradul de disfuncție ventilatorie a pacientului, cu tipul, severitatea și multitudinea bolilor asociate, cu gradul de complianță a pacientului la programul de reabilitare, cu statusul psihoemoțional. Sunt necesare minimum 10-15 ședințe pentru a atinge obiectivele propuse.

Fizioterapia, importantă pentru recuperarea mobilității pacienților care au avut COVID-19

CSÎD: Este utilă fizioterapia în reabilitarea pacienților post-COVID-19?

Dr. Georgiana Sîrbu: Fizioterapia este extrem de utilă în tratarea pacienților post-COVID-19. Am discutat anterior despre sindromul de decondiționare, de atrofii musculare, de miopatii, neuropatii asociate, care semnifică durere la nivelul mușchilor, articulațiilor, limitarea mobilității în diferite articulații.

Modificările acestea sunt rezultatul alterării metabolismului local în fibra musculară, în structurile articulare și periarticulare – tendoane, ligament, modificări induse de virusul SARS-CoV-2 prin diferite mecanisme.

Efectele benefice antialgice, miorelaxante, biostimulante, resorbative cu îmbunătățirea microcirculației și a metabolismului local sunt extrem de importante în managementul terapeutic al pacientului post-COVID-19. Așadar, întreg arsenalul oferit de fizioterapia modernă vine în sprijinul reabilitării pacienților post-COVID-19.

Programul de reabilitare post-COVID-19 este unul complex, individualizat și dinamic. Necesită de cele mai multe ori o abordare multidisciplinară. Este realizat de echipa de medicină fizică și de reabilitare, compusă din medicul de medicină fizică și de reabilitare, fiziokinetoterapeuți, specialiști în terapie ocupațională, psihoterapeuți.

În cadrul programului de reabilitare post-COVID-19 este kinetoterapia cu tehnici de antrenament pentru musculatura respiratorie și periferică ce antrenează aparatul respirator, cardiovascular și sistemul nervos, și permit atingerea obiectivelor propuse: reantrenamentul la efort, îmbunătățirea statusului funcțional și psihoemoțional și creșterea calității vieții.