Într-una dintre emisiunile Ce se întâmplă doctore Live am vorbit cu Andreea Neagu, psiholog și terapeut prin joc, despre teoria atașamentului. Există atașament securizant și atașament nesigur cu cele trei subcategorii: atașament evitant, anxios și dezorganizat.
Pe scurt teoria atașamentului spune că modalitatea în care se poartă părinții în primii 2, 3 ani de viață cu copiii, le formează acestora stilul de atatșament. Dacă nevoile copilului au fost împlinite, a existat conexiune, afecțiune, copilul va avea un atașament sigur. Dacă, dimpotrivă nevoile nu au fost împlinite, apare atatșamentul nesigur în cele trei forme: evitant, anxios și dezorganizat.
În SUA s-a realizat un studiu care spunea că 55%-65% dintre americani au atașament securizant. În România nu există, încă, un studiu pe populația întreagă a României, însă Andreea Neagu ne-a povestit din observațiile empirice din cabinet unde lucrează cu copii, adolescenți și familii. „Ce observ în generațiile actuale de copii și adolescenți este că a crescut incidența tiparului de atașament nesigur cu toate cele trei categorii”, spune Andreea Neagu. Explicația pe care ne-a oferit-o psihologul este că și mediul în care trăim și ne dezvoltăm a devenit din ce în ce mai nesigur, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19. Din cauza pandemiei, dar și a schimbărilor accelerate în societate, au apărut foarte mulți factori stresori care influențează și modul în care părinții fac parentajul copiilor, deci, implicit și modul în care copiii se dezvoltă.
„Am întâlnit la mine în cabinet copii cu atașament nesigur anxios, pentru că părinții sunt, de fapt, mult mai anxioși și tind să meargă către hiper protecție și să limiteze siguranța simțită a copiilor în realitatea de zi cu zi” , am mai spus Andreea Neagu în discuția despre teoria atașamentului. Și, pentru că încă mai avem o societate tradițională în care mulți părinți folosesc educația punitivă, agresivitatea, acolo se vor dezvolta atașamente dezorganizate. Mai ales acolo unde copii trăiesc abuz psihic sau verbal, neglijare, lipsă de consecvență și predictibilitate în viața lor. Din păcate, spune Andreea Neagu, în România încă se dezvoltă și tiparul de atașament dezorganizat.