Atașamentul și stilurile de atatșament dobândite în copilăria mică ne influențează pe mai multe paliere ale vieții noastre. Într-una dintre emisiunile Ce se întâmplă doctore Live, Andreea Neagu, psihoterapeut, ne-a vorbit despre cum afectează atașamentul rezultatele școlare.
Teoria atașamentului este una dintre cele mai studiate și puternice teorii din domeniul psihologiei, fiind dezvoltată pe parcursul a trei decenii de cercetători, în decursul a 70 de ani. Ea presupune că modalitatea în care s-au purtat îngrijitorii noștrii cu noi și ne-au împlinit nevoile în primii doi ani de viață ne modelează tipare de relații cu ceilalți, părerea despre noi înșine și despre lume.
Atașamentul poate fi sigur sau securizant atunci când bebelușul a beneficiat de o conexiune puternică cu îngrijitorii lui și aceștia i-au împlinit nevoile și nesigur, dacă, dimpotrivă, relația cu figurile de atatșament n-a fost una strânsă. Atașamentul nesigur se împarte în trei subcategorii: atașamentul evitant, tașamentul anxios și atașamentul dezorganizat.
Tiparul nostru de a fi în relație cu alți oameni ne impactează și felul în care ne comportăm în viața de zi cu zi, indiferent de mediile în care activăm. Implicit și activitatea școlară și performanța sunt influențate de tipul de atașament al copilului.
„În general, copiii cu atașamente nesigure pot avea o performanță școlară mai afectată”, ne-a spus în cadrul emsiunii Andreea Neagu, psihoterapeut. Acești copii sunt mult mai puțini încrezători în relațiile cu ceilalți oameni. Și atunci, în relațiile cu profesorii, cu învățătorii, pot fi extrem de fricoși. Ori frica ne blochează capacitatea de învățare și cea de a răspunde, de a spune informația pe care o avem în neocortex. Acești copii se pot bloca și nu mai pot răspunde profesorului nu pentru că nu știu, ci pentru că le e frică de profesor sau le e teamă să nu greșească.
Dacă vor avea la bază un atașament dezorganizat, copiii vor avea probleme de comportament: au comportament opoziționist, dificultăți de atenție. Ori, aceștia vor fi predispuși la tulburări de învățare. Creierele noastre s-au format în relații de siguranță, iar dacă creierele acestor copii s-au format în condiții de abuz, frică, în situații de multă nesiguranță. Iar asta înseamnă că creierul lor nu este predispus la învățare, ci la a scana pericolele din jur: fie că sunt în parc, acasă sau la școală.