Gabriel Diaconu, medic psihiatru: „Imunizarea naturală ne-a costat peste 5 milioane de morți. Și nu e ultima strigare”

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu face o radiografie psihologică a societății intens polarizate, în contextul pandemic în care ne regăsim. De asemenea, medicul face o incursiune în vremurile marcate de boli care luau prematur viețile bunicilor noștri, din cauza lipsei vaccinului salvator. Într-o postare pe rețeaua sa de socializare, Gabriel Diaconu „dezgolește” expertul școlit pe internet și îl arată așa cum e: un om fără de minte care se duce cu capul direct în gard.

Redăm, mai jos, postarea integrală a medicului psihiatru Gabriel Diaconu.

Toți ne credem deosebiți. E o minciună pe care ne-o spune mintea noastră

Lungul drum al imunizării – natural sau vaccinal?

Au existat dintotdeauna oameni care au supraviețuit unor boli cu rată mare de fatalitate. Care cu tratament, care cu o genetică propice. Sunt oameni care au trăit mult și bine cu paraziți, cu viermi intestinali.

Mai sunt unii care, aproape în mod miraculos, au căzut de incredibil de sus și au trăit, că a fost accident de avion, sau că nu s-a deschis parașuta. Astfel de povești excepționale inspiră, dau foc imaginației. Dar și induc în eroare.

Toți ne credem deosebiți. E o minciună pe care ne-o spune mintea noastră, cea care ne dă și un sens al identității. Pe mine mă cheamă. Eu sunt.

Dar individualitate nu e unicitate. Iar individualitate nu e nimic excepțional.

Pe toți dacă ne tai, curge sânge. Și zdrobitor de mulți dintre noi ne comportăm previzibil în fața bolii. Asta a permis, de altfel, documentarea medicală a anumitor afecțiuni. Tocmai din pricina acestei banalități putem recunoaște, de cele mai multe ori, un infarct sau un accident vascular.

Vacciniști și anti-vacciniști deopotrivă își datorează viața campaniilor de vaccinare din anii ‘50

Imunitatea dobândită „natural” se supune reperelor darwiniste. Cel mai adaptat supraviețuiește. Nu cel mai puternic. Și cu siguranță nu cel mai frumos ori deștept.

Urmează din asta că, de la o generație la alta, membri mai competenți imun ar trebui să se nască. Dar la fel de bine se nasc și agresori mai inteligenți. E un război al supraviețuirii care face victime inocente de ambele părți.

Victor Babeș, unul din microbiologii de frunte ai Regatului, a pierdut 5 (cinci) frați, toți morți înaintea vârstei de 5 ani de boli astăzi prevenibile vaccinal.

Încă era comun, când majoritatea populației actuale a României s-a născut, ca oamenii să piară prematur. Dar profilul de moarte se schimbase deja, prin campaniile intense de vaccinare a populației începute în anii ‘50.

Vacciniști și anti-vacciniști deopotrivă își datorează viața acelor campanii, căci mulți dintre părinții ori bunicii lor altfel ar fi murit pe drum. Pe drumul imunizării naturale.

Astăzi, când umanitatea se confruntă cu cea mai grea pandemie a vremurilor moderne, una care deja, în multe țări, a omorât mai mulți oameni decât gripa spaniolă de acum un secol, pare că ne-am pierdut de istorie.

Vrem să mâncăm sănătos, să bem apă de izvor, să respirăm aer curat, dar ne aruncăm în brațele morții ca să ce? Să aruncăm la gunoi un secol de medicină?

Imunizarea naturală a însemnat 5 milioane de morți. Și nu e ultima strigare

Uite ce a însemnat „imunizarea naturală” până acum, pe glob: peste 5 milioane de morți. Și nu e ultima strigare.

Vor fi unii care comentează că și unele persoane vaccinate au murit de COVID. E just. E trist. Nu există soluții medicale perfecte pentru fiecare. Sunt oameni care mor de cancer în ciuda tratamentului. Sunt alții care mor de la o carie, în ciuda dentiștilor.

Dar proporțiile contează.

Să folosești bezmetic medicina funcție de ce-ți spune ție instinctul, ca și cum ar fi un supermarket, e probabil cea mai păguboasă idee, una prăsită – ce e drept – de businessul medical și de marketingul de sănătate.

Tot omul a ajuns să creadă că niște ore pe internet îi dau resursă să înțeleagă boala

Oamenilor li s-a infuzat falsa idee că, stăpâni ai sănătății lor, sunt echipați să ia decizii. Să devină „parteneri” în relația medic-pacient.

Majoritatea analizelor „la cerere” pe care eu, ca doctor, le văd la pacienții mei sunt absolut gratuite, fără vreo noimă, majoritatea normale și în exces. Sunt aceiași oameni care pledează pentru “imunizare naturală” care cheltuie copios să afle că nu au nimic.

Tone și tone de bani se duc în compulsivitatea unora, uneori mai morbidă decât boala. Pentru că nu au conștiința a ceea ce fac ei, dar nici a ceea ce facem noi.

Tot omul a ajuns să creadă că niște ore pe internet îi dau resursă să înțeleagă boala.

Dar pune-i pe aceiași oameni să învețe să piloteze un avion în același interval de timp, și apoi obligă-i să zboare, și se vor uita incredul la tine. Cum adică, să pilotez un avion, ești nebun?

E mai simplu să pilotezi un avion decât să tratezi o boală. Tocmai de aceea majoritatea celor care se oblojesc „după ureche” își fac mai mult rău decât bine, sau maxim ajung la probabilitatea datului cu banul, adică „alb sau negru”.

De pe deluțul ignoranței, păcăliți că e simplu, că au priceput, oameni fără de minte se duc cu capul în gard. Au memorat cuvintele, dar nu le cunosc semnificația. Insistă cu argumente, dar nu le pot felia. E o pâclă pe minte pe care nici măcar nu și-o recunosc. Reperul e atitudinea paranoică, în schimb, față de doctor. Eu știu mai bine! Spun ei.

Vrem o țară „ca afară”, dar ne purtăm ca proaspăt coborâți din copac

Noi, ca specie, ne-am ridicat pentru că am colaborat. Am lăsat zidarii să construiască, brutarii să coacă pâine, generalii să ducă războaie, doctorii să vindece. N-am trimis brutari pe front, doctori la cratiță și zidari la capul bolnavului.

Contemporan, fiecare se pricepe la de toate. E boala secolului. Se cheamă DIY, din englezul „do it yourself” („fă-o de unul singur”). E un fel de mândrie idioată că „te descurci”.

Unde te descurci? Ai cusut vreodată o rană? Ai făcut vreodată ceva mai mult pentru sănătatea ta decât să te ștergi la fund și apoi (dacă!) să te speli pe mâini?

Nu e o rușine să admiți că nu te pricepi. Deci nu te preface.

Imunizarea naturală a lăsat ciupituri de vărsat de vânt pe obrajii multora. I-a lăsat pe alții, după oreion, sterili, și nici astăzi ei nu pricep de ce. Pe alții i-a lăsat, după infecții cu streptococ netratate, cu valve ale inimii distruse sau cu ticuri, sechele pe viață. De ce ai vrea, vreodată, să vezi cum e?

Du-te, măi omule, la doctor. Frica pe care o ai e copilăroasă. Și paradoxală. Aceiași oameni care mai bine să nu știe de sănătatea lor insistă să refuze un act medical banal: vaccinul.

Se iau după vecin. Se iau după ziar. Se iau după vedetă. Bine, se iau după vedeta care a trăit să își spună povestea picantă.

Ce păcat că nu se iau după regula bunului simț.

Sănătatea nu e modă, să-ți spună starleta cum să îți cumperi chiloții. Nu e „fashion”. Nu e „trendy”. Și cu siguranță, odată pierdută, n-o să te lămurească cineva probabil la fel de inept ca și tine ce ai de făcut.

Există, deci, un drum lung al imunizării. E pavat cu cruci, ca drumurile patriei pe unde circulă toată lumea în dispreț față de reguli.

Vrem o țară „ca afară”, dar ne purtăm ca proaspăt coborâți din copac.

Pe moartea multora se va scrie educația acestei generații. Pe care, ca și în trecut, tot cei mai răsăriți o vor citi. Că dacă o citeau și cei de acum pe cea a înaintașilor, nu mai era cazul să scriu nici eu, nici să mai tot explice alții.