Vaccinații transmit la fel de mult virusul ca nevaccinații – de ce este această afirmație falsă. Explicația dr. Cristian Apetrei, medic virusolog

Există pe rețelele de socializare o intensă campanie pe popularizare a ideii conform căreia vaccinații transmit virusul care provoacă boala COVID la fel de mult ca nevaccinații. Lucru complet fals, demontat într-o amplă analiză științifică, argumentată, dar explicată în termeni pe înțelesul tuturor de către Cristian Apetrei, medic virusolog și profesor în Boli Infecțioase și Microbiologie la Facultatea de Medicină, Universitatea din Pittsburgh (SUA).

Cifrele prezentate periodic de Institutul de Sănătate Publică arată, fără echivoc, că peste 75% dintre noile cazuri de infecție apar la persoanele nevaccinate. Iar decesele survin, în proporție de peste 90%, tot la nevaccinați.

Potrivit dr. Cristian Apetrei, vaccinații NU transmit în aceeași măsură virusul SARS-CoV-2 precum nevaccinații, dintr-un motiv simplu: pentru că, la scurt timp de la contractarea virusului, ciclul de replicare (multiplicare) este stopat de răspunsul imun robust indus prin vaccin, respectiv anticorpi în număr mare și, foarte important, memoria imunitară.

În consecință, persoanele vaccinate nu sunt la fel de contagioase, durata bolii este scurtată, simptomele sunt mult mai ușoare, iar riscul de spitalizare, sechele și deces este mai mic de ordinul miilor.

Spre comparație, persoanele nevaccinate sunt „rezervoare” de virus pentru mai mult timp și cu consecințe mult mai grave. În cazul lor, virusul trece prin aproximativ 25 de cicluri de replicare, adică sunt produse câteva miliarde de virioni progeni. Este ceea ce numim încărcătură virală mare, cu simptome mai grave, contagiozitate mai ridicată și pe termen mai lung, risc mai crescut de spitalizare, deces sau sechele post-COVID.

Redăm, mai jos, explicația detaliată a profesorului Cristian Apetrei referitoare la posibilitatea ca vaccinații să transmită virusul la fel de mult ca nevaccinații:

Suntem protejați de vaccin. Dovadă sunt popoarele cu rată mare de vaccinare

Astăzi va trebui să discutăm despre „infecțiile” vaccinaților. Înțeleg că noua marotă a anti-vacciniștilor este că nu mai pot de grija contactelor cu vaccinații care-i vor infecta fără de milă și fără scrupule.

Întrebarea-cheie este dacă suntem sau nu protejați de acest vaccin.

Trebuie să spun cu toată tăria că, dacă nu lucrați în acest domeniu și nu aveți cunoștințe detaliate de imunologie, vaccinologie, microbiologie și epidemiologie, nu trebuie să vă faceți nicio problemă dacă ați crezut așa. De fapt, așa am crezut și noi. Așa au crezut și portughezii, și francezii, și israelienii și așa mai departe. Și aproape și-au luat viața înapoi. Numai românii au dat dovadă de o extraordinară și surprinzătoare capacitate de introspecție încât ne sufocă valul 4.

Eu îmi fac însă o problemă din cauza asta, pentru că ar fi trebuit să mă gândesc dinainte și să expun lucrurile astea mai pe îndelete și mai clar. Am asumat însă (prostește) că cineva a făcut-o.

Se pare că n-a făcut-o mai nimeni și că această comunicare insuficientă nu a fost de data asta o problemă specifică României, pentru că numai așa se explică de ce Nature Reviews Immunology a considerat necesară publicarea unui review detaliat pe acest subiect. Aici: https://www.nature.com/articles/s41577-020-00479-7

Din nou, pentru medici și specialiști, toate informațiile necesare și detaliate sunt în articol. Care de altfel este o lectură utilă în vreme de pandemie și este relativ accesibil.

Imunizarea prin vaccinare versus imunizarea naturală

Am să prezint însă aici o scurtă sinteză mai simplu de înțeles și conținând elementele importante. Sper ca la sfârșit toată lumea să vadă că de fapt nu avem nicio contradicție majoră în termeni și fenomene.

Așadar: imunizarea înseamnă inducerea rezistenței unui organism la un agent infecțios sau toxină (natural – prin infecție; sau artificial – prin vaccinare).

De cele mai multe ori imunitatea este sterilizantă, adică agentul infecțios este eliminat de către organism. Iar organismul imunizat își va fi câștigat în cursul acestui proces rezistență la o nouă infecție. Ce înseamnă asta reprezintă însă o nuanță de discutat.

Cum se realizează imunizarea prin vaccin? Vaccinul este administrat (pe mucoase, intramuscular sau subcutanat) și este preluat de către celulele dendritice pe care le activează prin interacțiunea cu pattern recognition receptors (PRRs) sau prin emiterea de semnale de pericol de către adjuvanți (dacă vaccinul are adjuvanți).

Odată preluat de celule, virusul vaccinal este „traficat” la ganglionii limfatici unde este prezentat limfocitelor. O parte din limfocite (celulele helper) activează și dirijează activarea și diferențierea limfocitelor B, declanșând astfel răspunsul imun umoral, adică producerea de anticorpi de diferite tipuri (IgM, IgG și IgA).

Celulele producătoare de anticorpi au viață scurtă, dar o mică parte dintre ele se diferențiază în celule B cu memorie care persistă indefinit. În fine, o mică populație din celulele producătoare de anticorpi călătoresc în măduva oaselor și pot continua să producă anticorpi pentru zeci de ani.

În paralel, limfocitele T (celulele killer) elimină celulele deja infectate. Unele dintre celulele T se diferențiază în celule cu memorie, persistă indefinit și se pot activa rapid atunci când organismul reîntâlnește patogenul respectiv.

Deci răspunsul imun înseamnă nu doar eliminarea din organism a unui element străin, dar și dobândirea memoriei față de acel element (aceasta fiind o greșeală relativ frecventă a studenților la medicină la examen – unii uită de componenta memorie a imunității).

Tot procesul ăsta durează vreo 10-14 zile. E foarte eficace, dar prea lent. Până când totul e aliniat să răspundă eficient, virusul și-a terminat deja treaba și a distrus totul prin jur pentru că, în medie, un ciclu de replicare viral durează 4-6 ore, iar fiecare generație de virioni progeni este cu 4-5 ordine de magnitudine mai mare decât precedenta. Fiecare din aceste virusuri are capacitatea de a distruge câte o celulă-țintă (în cazul nostru, celulele care au receptorul pentru proteină Spike, care sunt situate pe epiteliile sau în endoteliile mucoaselor).

Vă dați seama că în 14 zile nu mai rămâne nimic. Și, de fapt, în 5 milioane de cazuri chiar n-a mai rămas. În încă vreo 10 milioane de cazuri au rămas sechele.

În continuare, lucrurile trebuie puțin diferențiate: dacă patogenul induce un răspuns în anticorpi robust și persistent, anticorpii care persistă la nivelul mucoaselor (care sunt cei mai numeroși din organism) ar trebui ca în principiu să protejeze de reinfecție.

Pe de altă parte, în urmă cu câteva zile am postat articolul lui Yewdell: https://journals.plos.org/plospathogens/article?id=10.1371%2Fjournal.ppat.1009509

Acesta explică de ce, în situațiile în care virusurile rămân localizate la mucoase și nu trec în sânge, răspunsul imun indus este mult mai atenuat și mai puțin persistent.

În aceste situații, imunizarea prin vaccin este încă utilă, datorită memoriei induse. Și intrăm astfel într-o nouă paradigmă a acțiunii vaccinurilor: virusul sălbatic, zburdător liber prin populațiile adunate vesel și voios la mare, pe plaje supraaglomerate sau în cluburi și discoteci, la Untold, la cele două congrese de partid organizate la o incidență de peste 6 la mie, la Sfânta Parascheva sau la deschiderea anului școlar unde nimeni nu poartă mască, deoarece nu mai e trendy în toamna 2021, deci virusul sălbatic ajunge din nou pe mucoase.

Acolo este preluat de celulele dendritice și prezentat celulelor B și T memorie care intră în expansiune clonală mai ceva ca clonerii de pe planeta Kamino când clonau armata Imperiului. Știu, o să spuneți că mă repet. Oare?

Vaccinații, deși se pot infecta, nu produc o cantitate la fel de mare de virus precum nevaccinații

Dacă veți avea răbdare să vă întoarceți, veți vedea că lipsesc mai multe etape comparativ cu prima descriere, respectiv toată partea de instrucție.

De data asta, totul se petrece speedy, celulele memorie se diferențiază instantaneu și în 2-3 zile produc atât niveluri mari de anticorpi, cât și celule killer eficace.

Iar virusul, scuzați de expresie, o ia în bot instant ca nessul. Pentru că, deși ne putem infecta, răspundem mult mai rapid și eficace.

Ce înseamnă asta? Că evităm vreo 25 de cicluri de replicare, adică producerea câtorva zeci de miliarde de virioni progeni. Avem leziuni mult mai mici, risc de spitalizare mult mai mic, risc de deces mult mai mic și risc de sechele mult mai mic. V-ați plictisit? Nu vă plictisiți, pentru că lucrurile astea trebuie spuse până le înțelege chiar și Forrest Gump.

În situația în care o astfel de infecție are incubație lungă, nici n-o simțim. În situația în care incubația e scurtă, o să vedem o boală abortivă.

Ce înseamnă aia? Înseamnă următorul lucru: ați ajuns vreodată acasă de la serviciu și v-ați simțit puțin obosiți, frisonând puțin și chiar întrebându-vă dacă n-aveți febră? În timpul ăsta copilul venise de la școală cu o infecție și stătea acasă. Taman când vă pregăteați să stați în pat a doua zi, v-ați trezit bine mersi și fără niciun simptom? Asta e infecția abortivă.

Și acum să revizuim ce-am învățat și să facem aplicațiile:

Sunt anticorpii anti-SARS-CoV-2 protectori? Da. La titruri mari și cu persistență mare? Vine Yewdell și ne spune: NU.

Dar ce știm despre valul patru? Că nevaccinații reprezintă 90% din internările în spital și mai mult de atât din cei care sfârșesc în gropi. Asta prevedea teoria imunologică? Exact asta.

De aceea am un sentiment al deșertăciunii cum n-am avut în întreaga mea carieră și nu pot dormi noaptea când mă gândesc la epidemia din România. Pentru că am avut vaccin și am ajuns aici.

Deci, până în acest punct, am confirmat practic teoria. Ne-am descurcat rezonabil. Mergem mai departe.

Chestiunea zilei. Este adevărat că vaccinații transmit virusul la fel de mult ca nevaccinații?

Mergem pe mâna logicii.

Dacă modelul propus de mine ar fi corect, atunci ar trebui ca vaccinații să producă la fel de mult virus doar în primele 2-3 zile (hai 4 zile, treacă de la mine) de la infecție, după care să producă mai puțin.

Și după ce am stabilit aceste principii, haideți să ne și uităm în jur și să vedem. Vă dau un exemplu: în Singapore, un studiu comparativ al încărcăturilor virale la vaccinați și nevaccinați a dat curbele din figura de mai jos. Frumos, nu? Pentru primele zile, încărcăturile au fost la fel la vaccinați și la nevaccinați, după care virusul a început s-o ia în bot la vaccinați. QED!

Așa-i că virologia este o plăcere intelectuală, pe care veți fi fericiți s-o continuați și după pandemie? Lucrurile sunt frumoase și clare și, oricum le-ai întoarce, dau la adunare fără virgulă. Și fără să trebuiască să minți cu nerușinare.

După ce se termină pandemia, am să-mi iau timp să predau marilor negaționiști secvențele virus-specifice ale primerilor de PCR utilizați în tehnicile de multiplex pentru diagnosticul panelului respirator.