„Pot exista o multitudine de cauze pentru care cupluri solide sau noi se despart. Pentru că suntem atât de diferiţi. Cred că fiecare poate avea propria lui poveste, iar ce mă împlineşte pe mine într-o relaţie, poate pentru altcineva nu este suficient, ce tolerează cineva, nu va tolera altcineva, aşa că nu este uşor să încadrăm în categorii” explică Andreea Cristina Stan, coach și autorul al cărții ”Vrei să iubești? Începe cu tine”
CSÎD: Din ce cauze se separă cuplurile?
Andreea Cristina Stan: Din experienţa mea, cred că, atunci când descoperi că drumul tău şi al partenerului pur şi simplu nu se mai intersectează în niciun punct, când nu mai există iubire, când nu mai există intimitate de niciun fel, când ajungi doar să împarţi casa cu un străin, acolo nu mai este locul tău. Nu mă refer la cazurile extreme, în care motivele sunt clare: infidelitate, abuzuri de orice fel, relaţii toxice. Pot exista şi despărţiri fără cine ştie ce motive evidente, pur şi simplu descoperim că am evoluat diferit sau în ritmuri şi direcţii diferite şi nu mai avem nimic în comun, cu excepţia copiilor.
CSÎD: Ce se întâmplă când sunt și copii la mijloc?
Andreea Cristina Stan: Însă, aşa cum a spus Esther Perel atât de frumos: „Cel mai bun cadou pe care îl putem face copiilor noștri este o relație frumoasă“. Iar dacă această relaţie numai frumoasă nu mai este, atunci, pentru binele nostru şi al copiilor noştri, oricât de greu ar fi, este preferabilă despărţirea. Ar fi trist să ne folosim de scuza copiilor, pentru a păstra o legătură care provoacă doar suferinţă şi nefericire. De asemenea, am putut observa că cei care rămân, totuşi, într-o relaţie disfuncţională doar pentru copii, ajung, la un moment dat, să aştepte, în mod inconştient, ceva în schimb de la aceştia, considerându-i responsabili pentru nefericirea adulţilor. Şi este o presiune teribilă pe umerii copiilor, chiar şi când vor creşte, aceea de a-ţi face fericiţi părinţii care s-au “sacrificat” pentru tine.
CSÎD: Cum să înceapă o nouă viață astfel încât copilul să sufere cât mai puțin?
Andreea Cristina Stan: Nu există un manual al vieţii post-divorţ, ce simplu ar fi….
Recomandarea ar fi să încercăm să minimizăm, pe cât posibil, schimbările. E adevărat că, odată cu o despărţire, totul se schimbă, pot exista mutări cu domiciliul, poate chiar şcoala, însă ar fi ideal să păstrăm cât mai mult din vechea rutină a copilului, pentru a-i oferi sentimentul unui mediu securizant. Indiferent dacă acest lucru ne iese sau nu, copiii au nevoie să ştie cum se va schimba viaţa lor după despărţirea voastră, au nevoie să se simtă, în continuare, importanţi pentru noi, văzuţi şi auziţi, să poată vorbi despre ceea ce simt fără să se simtă ruşinaţi sau vinovaţi.
.Este important, de asemenea, să îi explicăm copilului că terminarea relaţiei părinţilor nu înseamnă terminarea sau pierderea familiei, că iubirea părinţilor pentru el nu va suferi modificări şi că el nu a greşit cu nimic.
Să nu îl amestecăm în conflictele noastre, ale adulţilor, şi să nu îl folosim ca mijloc de a pune presiune pe partener, nici să îl vorbim de rău pe celălalt părinte de faţă cu copilul.